Mi s-a mai zis că fumez ca o franţuzoaică.

Dar parcă e altceva când face un francez aceasta remarcă, din senin.

Anunțuri

Abilităţi inutile (2)

Cumva, am învăţat să te recunosc după felul cum expiri, înca de înainte să apuc să te văd.

Enjoy the silence

There comes a time when all you can do is be quiet.

Stop talking, because people are only doing small talk, misinterpreting things and losing interest fast in subjects which aren’t about themselves. So you answer with a slight smile and don’t bother to reply, at some point. You listen to the same things on and on, and you give up on replying because, although you were heard, you weren’t actually listened to.

And it’s not recent, it’s been a long process lasting almost a year in which I’ve become more and more disappointed in the way people connect, talk, react, forget.

And more and more, I find myself in search of silence and isolation, becoming incredibly irritated if that’s inappropriately interrupted.

(TDDG, right?)

Stiam ca o sa ploua. Cand am iesit din metrou, am simtit mirosul de praf ud si l-am adulmecat cu drag pana am ajuns la suprafata.

Am pasit calm prin ploaie, pe strazi aproape goale. Adia vantul, iar parul ma biciuia usor pe umeri si, din cand in cand, pe fata. Imi flutura rochia, rochia aia albastra, scurta, dar nu am mai tinut de ea. Oricum, curand s-a domolit, sub greutatea picurilor de apa cu care se imbibase.

Am ocolit, sa ajung acasa pe alei intunecate si pustii. Am incetinit pasii, mi-am arcuit spatele ascultand tunetele, lasand capul pe spate, cu pleoapele si buzele intredeschise, sa ma las sarutata de stropii reci.

Am mers cu barbia sus, sa simt ploaia pe gene, pe obraji, pe gura. Ma uitam in jos cand mai fulgera, sa imi privesc reflexia in asfaltul ud, inaintand neclintita.

aDmZEVw_700b

Dream on

Luni, pe la pranz, am avut un vis. Se facea ca eram in fata oglinzii din baia lui. M-am apropiat sa ma privesc, iar oglinda s-a scurs in chiuveta, micsorandu-se intr-un disc, cat sa imi incadreze fata.

Dintre genele pleoapelor intredeschise ale ochiului stang se iveste o lacrima verde, ce s-ar fi scurs din iris daca nu ar fi parut aproape solida.

Deschid ochii larg, ma apropii mai mult de reflexia mea si, cu o penseta, intep lacrima, apucand si tragand afara incet un vierme lung si subtire. E verde crud, cu dungi marunte si subtiri, galbene si negre.

Cu miscari lente si plina de fascinatie, ii scot afara rand pe rand pana cand membrana umeda care ii imbraca este absorbita inapoi in sclera, ca si cand lacrima nici n-ar fi fost.

Ramane in locul ei doar senzatia unei intepaturi reci.

(Mi-a amintit de un vis in care ma priveam din exterior. Ma vedeam din spate stand pe scaun si imi urmaream reflexia din oglinda de pe birou. Aveam buzele cusute si ochii inchisi. Tocmai terminam de insailat si cea de-a doua pleoapa.)