Tomnatic

Pe zi ce trece se priveste cum devine din ce in ce mai mica. E aproape de capatul de sus al tocului usii. Nu, e doar pana la intrerupator. Apoi intra sub birou, atingandu-l usor cu crestetul, fara sa se aplece macar. Dupa aceea poate trece cu usurinta pe sub scaun. Noaptea doarme intr-unul dintre papucii de blana, imbracati in fetru albastru, pe care i-i facuse bunicul, cand era mica. Ziua se leagana ca-ntr-un hamac intr-o lingura de lemn. Intr-un final, se adaposteste intr-o scoica de pe pervazul balconului.

Trece vara, vin ploile lui septembrie, cad frunze si invelesc scoica, din care cineva sau ceva mai scoate din cand in cand doua maini maruntele, sa prinda in causul lor cate-o picatura de apa. Vine iarna, cochilia e infasurata in zapada, tremurand sau framantandu-se firav la cateva zile.

Oare la primavara va mai ramane ceva, sa iasa afara sa isi incalzeasca oasele?

Oare la primavara va creste din nou, ca toate firele de iarba?

Anunțuri

„De ce eu sunt eu?”

„Se cuvine însă să căutăm straniul şi uimitorul în lume, iar nu în noi înşine. Dacă iscodim ceea ce zace în noi şi ne gândim atât de îndelung la noi înşine, ajungem să fim nefericiţi.”

– din Fortăreaţa albă, de Orhan Pamuk

„Asta e ceea ce conteaza.”

Reflexie

E intuneric si e liniste. Intreaga sala rezoneaza sub pasii tai. Inaintezi cu grija, poate chiar cu teama.
Si atunci o vezi. De fapt, te vezi, luminata de singura raza care se strecoara in incapere.  Esti in fata ta, intr-un cilindru de sticla. Stai jos, pe un scaun. Zambesti si clipesti, dar privesti in gol.
Te apropii de tine. De ea. Iti plimbi mana prin fata ei. Nimic. Ciocanesti usor in geam. Degeaba. Nu se misca. Ce cauta acolo? Ce cauti acolo?
De undeva, de sus, incepe sa curga apa in cilindru, o vezi cum se prelinge pe sticla. Nu se scurge nicaieri. I-a atins picioarele. Dar nu are nicio reactie.
Nivelul apei creste. Incepi sa te ingrijorezi. Bati cu palmele in geam, strigi la ea si la oricine te-ar putea auzi. I-a ajuns la piept. Te izbesti cu tot trupul de cilindru. Fara rezultat. I-a ajuns la gat. Iti iei avant si te arunci spre ea cu viteza. Nici macar nu s-a clintit.
Cauti ceva prin incapere, cu disperare. Apa i-a acoperit chipul.
Vrei sa o salvezi. Vrei sa te salvezi.
Gasesti o bara de metal. Lovesti cilindrul cu forta. Sticla se crapa, iar apa incepe sa scape prin fisuri. Mai lovesti de cateva ori, pana se sparge o bucata mare din geam si apa tasneste in exterior.
O tragi afara, te astepti sa ii fie bine. Si o privesti cum i se stinge zambetul de pe buze.
O privesti cum iti moare in brate.

Abilitati inutile

Eu „te simt cand te apropii de mine de inainte sa te vad. Si stiu sa te recunosc dupa un pic de crestet si un pic de maneca din 28.892 de oameni.”
10409192_916313085047317_2995439915394916673_n

Oare de unde stiu copiii sa puna raze soarelui?

Simplitate

Scapar o scanteie in intuneric, in incercarea de a aprinde niste fericire.
Nu reusesc, iar flacara stinsa lasa o pata neagra.

„Nu stiu sa aprind fericirea.”
„Da-mi mie.”

O aprinde, apoi o rasuceste pana ajunge in dreptul meu partea intreaga.