Posts tagged ‘Hipster Boy’

Abilităţi inutile (2)

Cumva, am învăţat să te recunosc după felul cum expiri, înca de înainte să apuc să te văd.

Suspended Dreams

Hippie girls dream about the seaside and wonder if hipster boys ever sleep at all.

Part 1. Day 7

Just woke up. I-am speriat pe ai mei cat am putut sa dorm, but I’m ok, probabil in sfarsit mi-am gasit o pozitie in care sa ma odihnesc cum trebuie. Si cand ma gandesc ce mult si ce bine am dormit acum o saptamana…

Ah, by the way, today there’s a great chance for the sky to fall.

Vertigo

12 februarie. Control. M-a ascultat vorbind, pe scurt, despre mine. „Who are you?!”, rostit cu incantare. Mai tarziu, imaginea mea in oglinda, ciufulita si uimita. Coltul de langa arcada. „Vreau sa te mai vad.” Joi. Romana. Sarut stangaci. Terminus. Meci. Usa mica. Bluza rosie si cercelul pierdut. Sambata. Birou. Bean bag verde, langa geam. El, plimbandu-se de colo-colo. Eu: „Mie mi s-a parut mecanic.” Pardon Cafe. Plimbat de mana prin zapada. Balcon. 5, proved me wrong.  Ceasul care acum atarna la cheile mele. Sambata. Centrul Vechi. Astept langa felinar. Copii se urca pe o masina parcata ca sa nu o ocoleasca in drumul lor. Quick dinner. Chelnerita roscata. Grup de hliziti cu rasete ciudate. Mana lui pe piciorul meu. „Ce esti asa tacuta?” I se face rau, nu stiu ce sa ii fac sa ii fie bine. Vine la mine mai tarziu, zambind, „baca-baca!” Control. Tip enervant, ea: „pastreaza cartea de vizita, da-i-o sa faca un cui cu ea”. Birou. Scaune fata in fata. Relaxare. „Ai vazut ce misto a fost gestul? Si nici macar n-a fost premeditat.”…”Si ai fost ok sa vii la mine dupa ce te-ai sarutat cu el?” Exclusivity. Zile, nopti si dimineti. Colt cu Diminetii. Camera cu pereti gri care par albastri. Muzica lui si el fredonand in pat. Si eu adormind fara probleme. Bluza lui de Vama, care imi venea perfect pe sani. Ghiveciul lui cu „the selfless selfish”. Eu in pat, trimitand un mesaj. Ma suna. „It’s a long story.” Guilt. Si dor. Joi. „You called me here to cheat.” .. Eu: „I know you told me not to dare, but at one point, I loved you”.. „Eu te plac asa cum esti.” Guilt, again. Somn, in bratele lui, in vise cu „not bad”/”meh” intiparite pe chipul lui din cand in cand. Liniste. Si bine. „Noi n-am mai stat niciodata atatea ore la rand impreuna.” Paste. Balcon. Picioare fara sosete, in bocanci, pe balustrada. Eu, plangand cum nu mai plansesem de multicel pana atunci. Am dat gres iar. Luni. „Vreau sa vin sa dorm cu tine.” Nu. Trebuie totul pus la loc. Nu mai pot, nu mai are rost. Stii, eu tin la el. Si-i zic. Si tace. Sport, endorfine, pana la 4 ore pe zi. Healthy=/=sane. Cismigiu. Noapte cu parfum de salcami. Povestiri. Plimbat pe strazi tacute. Totul e parca din alt timp, din trecut. Si e bine, dar cred ca i-ar fi placut si lui. Si-i scriu. Si tace. Duminica. Intalnire de grup, intamplatoare. Povestesc de Cismigiu. „Il stiu pe tipul ala.” Ok.. „Ah, l-am vazut pe baiatul ala, de atunci, in Herastrau, cand te-am chemat si nu ai venit. Se tot plimba cu bicicleta prin fata scenei. Si nu stiam cine e. Si era intr-o parte o sfoara de-aia intre copaci..” „Slackline!” „Si l-a strigat cineva si atunci mi-am dat seama.” Mi-am dat seama ca atunci cand l-a mentionat pe el, eu zambeam. Mi-am amintit de iarna, de teoria zambetului a lui Luci. In iarna nu am zambit la numele lui. „Vreau sa merg, dar cred ca o sa fie si el acolo si nu stiu daca e ok dupa tot ce-am zis..” „Mergem.” Pasi verzi pe asfalt. Sa-i urmez, sa nu-i urmez..? How much of a coward am I, really?

The differences between the two peas in a pod

We take each person at a time and we try to treat everybody differently, because we believe that we’re individual beings, but overall we kind of have to treat everyone the same, because we believe in equalty. So you take two similar people. At first glance, they’re two peas in a pod. Then you start seeing the differences, despite them actually underlining the similarities.

And, at one point you decide one of them is not really worth your time. What do you do with the other, who considers himself no better than the first? I like believing in the best in people, and I sometimes try to bring that out, but I’ve also learned that if somebody claims to be an asshole, you should take their word for it and not try to prove them otherwise, because you’ll end up disappointed.

Hope for the best, expect the worst..? Tried it, got me all scared and paranoid, and overlooking the good stuff.

And then you decide to see what that other one can do as an individual. And that person lets you act however you want. And seems to like that. And you like yourself like that, you’re at peace with yourself. Because you haven’t been allowed to be like that during the past year and a half.

Protejat: Because fuck you, that’s why

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

Limits and boundaries

Mereu mi-a placut sa ma consider o persoana mai open-minded, care nu judeca oamenii indiferent de cat de ciudati ar fi si care, intr-un fel, se bucura de ce ii face diferiti. Mi-a placut sa cred ca sunt in stare sa tratez toti oamenii in acelasi fel, indiferent de cat de deosebiti ar fi unul de altul.

In mare, e adevarat. Dar, la o privire mai atenta, am observat ca ma port cu oameni care seamana intre ei in moduri total diferite. Ce ii accept unuia nu ii voi accepta niciodata celuilalt, desi, cine stie, poate merita mai mult decat primul. Defectele primului le vad trasate mai dur pe pielea celui de-al doilea, si totusi calitatile celui dintai vor fi mereu superioare acestuia. Desi.. in mare, provin cam din acelasi mediu, au oarecum aceleasi pasiuni, ii atrag aceleasi detalii, vad in mine aceleasi chestii. Si totusi nu sunt in stare sa ii tratez pe picior de egalitate. Ce-i drept, nici macar nu ma straduiesc sa fac asta.

Citește mai mult…