Dream Zapping

Sunt trezita din somn de catre mama, care cauta un elastic de par pe la mine prin camera.

„Mama, lasa-ma sa dorm.”

„Am nevoie sa imi prind parul, nu imi sta de nicio culoare, nu pot sa plec asa la serviciu.”

Iau rucsacul si incep sa scotocesc prin el. Nu dau de nimic, asa ca incep sa scot chestii din el. O bluza care imi placea mult acum vreo 4 ani, pantalonii cu care merg la recuperare, sireturi negre, creioane si pixuri colorate. Papusi: Printesa Sissy si Barbie Gimnasta, both naked. Where the heck are their clothes? Alte haine negre. Si de ele, agatate, 2 elastice de par.

Adorm la loc.

Next thing I know, sunt intr-un parc, la un fel de masute de gradinita, colorate, pe masura mea. Dar cumva eram in tura a doua de copii. Si inaintea mea era o fata care umpluse toata masuta cu lucrurile ei. Si nu voia sa si le ia acasa pana a doua zi, iar eu nu aveam loc asa. A plecat, lucrurile au ramas acolo.  Incepe lectia. Incep sa arunc din ele, one at a time, while paying attention to the lesson.

Si se schimba. Sunt tot la o masa. Dar de lemn inchis la culoare. Cabana intunecoasa. Foc intr-un semineu. Cumva stiu ca afara viscoleste. Ii arat unui baiat mai mare ca mine ceva. (Aratsa exact cum mi-l imaginam pe Ursu din Ciresarii.) El imi arata o piatra. E diforma si e gri. O iau in mana, are pe o parte o cruce, ca cea de la gatul meu. Dar, cumva, piatra pare sa fi crescut peste fata lui Iisus. I-o dau inapoi.

„O stiu, mi-ai mai aratat-o si data trecuta.”

And switch again.

Mama ma trezeste. Sunt in masina, adormisem pe bancheta din spate. In fosta masina.

„Hai ca am ajuns.”

Imi iau rucsacul. Mergem spre un hotel in care stiu ca am mai stat candva, dar nu stiu cand. Si nu stiu nici unde am ajuns.

„Cum se cheama localitatea?”

Intreb asta de vreo 5 ori, dar nu reusesc sa deslusesc denumirea deloc. Ceva cu l.

Mama imi da o seringa cu un ac lung si gros. Cumva se activeaza ca un pistol. Are apa inauntru.

„M-am gandit ca poate ti-e sete.”

Apar pe niste trepte din fata hotelului un el si o ea. Colegi cu mama, aparent am venit impreuna aici. Eu nu ii stiu, dar mi se par groaznic de plictisitori. Imi caut ipod-ul in rucsac. Nu e.

„Mi-am lasat chestii acasa, ca m-ai pus sa umblu sa iti caut tie elastic! Nu le gasesc si am nevoie de ele!”

O iau la goana inapoi la masina. Usile sunt lasate deschise, geamurile la fel.

My God, ce urat o sa faca tata ca i-a lasat masina descuiata. O sa dea vina pe mine ca nu am verificat. 

Tin in continuare seringa in mana stanga si tot caut ipod-ul. Si telefonul, fara telefon nu stiu unde pot sa gasesc cutii. Poate e in portbagaj. Din senin, masina are altfel usile de la portbagaj. Le are ca de duba. Intind mana spre usi. Incep sa vibreze in ritmul muzicii. Atat de tare se aude din casti?! Dar inseamna ca mi-am luat playerul si ca e pe undeva pe acolo. Pun mana sa trag de usa. Si ma trezesc.

In casti aud melodia din vis. Inceputul de la Goldfrapp – Beautiful.

Mno, tot asta e visul meu de dimineata. Inclusiv partea cu cautatul elasticului. Stiu doar ca mi-e frica de ace, in rest nu pricep nimic.

(Si nu stiu daca are vreo legatura cu ce am visat, dar inainte mi-a cantat in casti Badman a lui Newton Faulkner.)

Noroi si nisip ud

Vreau sa zac intinsa pe pamant cu iarba cruda. Sa am ochii inchisi si sa simt cum adie vantul. Sa aud tunetele spargand linistea deja apasatoare. Si sa inceapa sa ploua cu stropi reci si mari. Sa simt cum pamantul absoarbe apa cu sete si devine noroi. Se inmoaie, mi se lipeste de piele, tasandu-se sub greutatea trupului meu, facandu-mi un culcus mai bun. Doar sa stau si sa simt tot pana ma zgribulesc.

Si-atunci sa ma ridic si sa merg incet, in pustietatea mea, simtind fiecare pas afundandu-se usor, mai intai in noroi, apoi in nisip.  Sa dezlipesc de pe mine, rand pe rand, hainele ude si sa intru intr-o mare cu apa limpede si nu prea agitata. Sa simt ploaia in par si sa inot. Mi-e dor sa inot. Si sa ma las sa plutesc la suprafata apei. Iar apa sa fie calduta si picaturile de ploaie din ce in ce mai reci.

Part 1. Day 6

 

M-am saturat. I don’t wanna play this game anymore, take it off! Vreau sa  alerg, vreau sa inot, vreau sa merg normal, vreau sa imi indoi piciorul, vreau sa pot sa dorm si pe partea stanga sau cu fata in jos sau incolacita in jurul cuiva, vreau sa ies la o limonada, sa merg la geocaching, sa hoinaresc. Sa ma bag cu totul sub jetul de apa la dus sau lenevesc vreo ora in cada. Sa pot sa beau tot paharul de Cuba Libre, fara sa imi fac griji ca nu se combina cu injectiile.

Vreau sa ies, sa fiu printre multi-multi oameni. (Bine, nu centrul vechi in serile de weekend kind of crowded, that’s too much.) Vreau sa schimb pareri la o terasa. Vreau sa ajung la atelierul de yachting. Vreau.. multe. Inclusiv pufuleti, dar cu aia se rezolva usor.

Dar, ma rog, exista si parti bune. Scap de un oarecare viciu. Reinvat sa interactionez mai cuminte cu unii oameni si sa ma joc just for fun, fara sa am mereu some sort of back-up plan. People are a lot nicer to me ‘cause I’m injured si profit de asta, dar intr-un mod pozitiv (as in getting closer, not as in gimme that ‘cause I want it.) Apreciez mai mult gesturile marunte si orice fel de interactiune. Si apreciez si nimicurile care pana duminica imi pareau simple, dar pe care acum le fac cu greu (cum ar fi culesul telefonului de sub pat).

Si, despite my state, ma simt ciudat de bine in pielea mea. Par ciufulit, maiou alb lungut pana pe la solduri, chiloti negri, gips alb. Imi lipsesc niste dog-tags la gat. Si apoi ma rad in cap, imi proptesc cumva bine picioarele in podea si imi dau duhul incercand sa fac flotari intr-o mana, ca-n GI Jane. Mi-as da duhul sigur, ca nu sunt in stare sa fac nici flotari simple in mod normal. Nu am pic de forta in maini si e foarte naspa ca acum ma bazez mult pe brate pentru a imi pastra echilibrul. Dar nici dupa ce ma fac bine nu o sa incerc sa fac muschi la maini, vreau sa am brate de fata.

Offf, oare peste cat timp o sa am voie sa fac miscare?