12 februarie. Control. M-a ascultat vorbind, pe scurt, despre mine. „Who are you?!”, rostit cu incantare. Mai tarziu, imaginea mea in oglinda, ciufulita si uimita. Coltul de langa arcada. „Vreau sa te mai vad.” Joi. Romana. Sarut stangaci. Terminus. Meci. Usa mica. Bluza rosie si cercelul pierdut. Sambata. Birou. Bean bag verde, langa geam. El, plimbandu-se de colo-colo. Eu: „Mie mi s-a parut mecanic.” Pardon Cafe. Plimbat de mana prin zapada. Balcon. 5, proved me wrong.  Ceasul care acum atarna la cheile mele. Sambata. Centrul Vechi. Astept langa felinar. Copii se urca pe o masina parcata ca sa nu o ocoleasca in drumul lor. Quick dinner. Chelnerita roscata. Grup de hliziti cu rasete ciudate. Mana lui pe piciorul meu. „Ce esti asa tacuta?” I se face rau, nu stiu ce sa ii fac sa ii fie bine. Vine la mine mai tarziu, zambind, „baca-baca!” Control. Tip enervant, ea: „pastreaza cartea de vizita, da-i-o sa faca un cui cu ea”. Birou. Scaune fata in fata. Relaxare. „Ai vazut ce misto a fost gestul? Si nici macar n-a fost premeditat.”…”Si ai fost ok sa vii la mine dupa ce te-ai sarutat cu el?” Exclusivity. Zile, nopti si dimineti. Colt cu Diminetii. Camera cu pereti gri care par albastri. Muzica lui si el fredonand in pat. Si eu adormind fara probleme. Bluza lui de Vama, care imi venea perfect pe sani. Ghiveciul lui cu „the selfless selfish”. Eu in pat, trimitand un mesaj. Ma suna. „It’s a long story.” Guilt. Si dor. Joi. „You called me here to cheat.” .. Eu: „I know you told me not to dare, but at one point, I loved you”.. „Eu te plac asa cum esti.” Guilt, again. Somn, in bratele lui, in vise cu „not bad”/”meh” intiparite pe chipul lui din cand in cand. Liniste. Si bine. „Noi n-am mai stat niciodata atatea ore la rand impreuna.” Paste. Balcon. Picioare fara sosete, in bocanci, pe balustrada. Eu, plangand cum nu mai plansesem de multicel pana atunci. Am dat gres iar. Luni. „Vreau sa vin sa dorm cu tine.” Nu. Trebuie totul pus la loc. Nu mai pot, nu mai are rost. Stii, eu tin la el. Si-i zic. Si tace. Sport, endorfine, pana la 4 ore pe zi. Healthy=/=sane. Cismigiu. Noapte cu parfum de salcami. Povestiri. Plimbat pe strazi tacute. Totul e parca din alt timp, din trecut. Si e bine, dar cred ca i-ar fi placut si lui. Si-i scriu. Si tace. Duminica. Intalnire de grup, intamplatoare. Povestesc de Cismigiu. „Il stiu pe tipul ala.” Ok.. „Ah, l-am vazut pe baiatul ala, de atunci, in Herastrau, cand te-am chemat si nu ai venit. Se tot plimba cu bicicleta prin fata scenei. Si nu stiam cine e. Si era intr-o parte o sfoara de-aia intre copaci..” „Slackline!” „Si l-a strigat cineva si atunci mi-am dat seama.” Mi-am dat seama ca atunci cand l-a mentionat pe el, eu zambeam. Mi-am amintit de iarna, de teoria zambetului a lui Luci. In iarna nu am zambit la numele lui. „Vreau sa merg, dar cred ca o sa fie si el acolo si nu stiu daca e ok dupa tot ce-am zis..” „Mergem.” Pasi verzi pe asfalt. Sa-i urmez, sa nu-i urmez..? How much of a coward am I, really?