Luni, pe la pranz, am avut un vis. Se facea ca eram in fata oglinzii din baia lui. M-am apropiat sa ma privesc, iar oglinda s-a scurs in chiuveta, micsorandu-se intr-un disc, cat sa imi incadreze fata.

Dintre genele pleoapelor intredeschise ale ochiului stang se iveste o lacrima verde, ce s-ar fi scurs din iris daca nu ar fi parut aproape solida.

Deschid ochii larg, ma apropii mai mult de reflexia mea si, cu o penseta, intep lacrima, apucand si tragand afara incet un vierme lung si subtire. E verde crud, cu dungi marunte si subtiri, galbene si negre.

Cu miscari lente si plina de fascinatie, ii scot afara rand pe rand pana cand membrana umeda care ii imbraca este absorbita inapoi in sclera, ca si cand lacrima nici n-ar fi fost.

Ramane in locul ei doar senzatia unei intepaturi reci.

(Mi-a amintit de un vis in care ma priveam din exterior. Ma vedeam din spate stand pe scaun si imi urmaream reflexia din oglinda de pe birou. Aveam buzele cusute si ochii inchisi. Tocmai terminam de insailat si cea de-a doua pleoapa.)