E intuneric si e liniste. Intreaga sala rezoneaza sub pasii tai. Inaintezi cu grija, poate chiar cu teama.
Si atunci o vezi. De fapt, te vezi, luminata de singura raza care se strecoara in incapere.  Esti in fata ta, intr-un cilindru de sticla. Stai jos, pe un scaun. Zambesti si clipesti, dar privesti in gol.
Te apropii de tine. De ea. Iti plimbi mana prin fata ei. Nimic. Ciocanesti usor in geam. Degeaba. Nu se misca. Ce cauta acolo? Ce cauti acolo?
De undeva, de sus, incepe sa curga apa in clinidru, o vezi cum se prelinge pe sticla. Nu se scurge nicaieri. I-a atins picioarele. Dar nu are nicio reactie.
Nivelul apei creste. Incepi sa te ingrijorezi. Bati cu palmele in geam, strigi la ea si la oricine te-ar putea auzi. I-a ajuns la piept. Te izbesti cu tot trupul de cilindru. Fara rezultat. I-a ajuns la gat. Iti iei avant si te arunci spre ea cu viteza. Nici macar nu s-a clintit.
Cauti ceva prin incapere, cu disperare. Apa i-a acoperit chipul.
Vrei sa o salvezi. Vrei sa te salvezi.
Gasesti o bara de metal. Lovesti cilindrul cu forta. Sticla se crapa, iar apa incepe sa scape prin fisuri. Mai lovesti de cateva ori, pana se sparge o bucata mare din geam si apa tasneste in exterior.
O tragi afara, te astepti sa ii fie bine. Si o privesti cum i se stinge zambetul de pe buze.
O privesti cum iti moare in brate.