„In curand, n-o sa mai ramana nimic din ea decat sunetul slab al pasilor. Silueta ei n-o sa masoare mai mult de zece centimetri. Noua centimetri, sase, cat o cutie goala de chibrituri. Cinci, patru, trei, doi…

De acum, n-o s-o mai vad in vecii vecilor.”

A inceput si s-a terminat cu o carte. Aceeasi.

Iar azi, doua luni si ceva mai tarziu, a devenit a mea. Si atat.