„Un numar infinit de euri posibile stateau ingramadite in prag, cu tot cu mine printre ele, fara sa am totusi vreun bilet rezervat, si orele treceau lent, planetele se roteau in ceruri in ritmul lor obisnuit, iar vremea isi spunea si ea cuvantul, pentru ca mamei ii era frica de furtunile cu tunete si trasnete si s-ar fi ghemuit in tatal meu daca in acea noapte ar fi plouat.” (p. 18)

„Trupul ei o facea, cu siretenia si linistea trupurilor de pretutindeni.” (p. 35)

„Noi, grecii, ne casatorim in cercuri, ca sa ne intiparim bine in minte realitatile conjugale esentiale: ca, pentru a fi fericit, trebuie sa gasesti varietate in repetitie si ca, pentru a inainta, trebuie sa te intorci de unde ai plecat. „(p. 82)

„Fusese invocat primul fost iubit. In curand aveau sa urmeze si ceilalti. Aveau sa se alinieze in jurul mesei, prezentandu-si lacunele, relatandu-si patimile, aratandu-mi inimile inselatoare. „(p. 190)

„[…] catelusii calmi, bine crescuti, urbani. „(p. 214)

„– Ce fel de hartie e asta? il intreba Desdemona pe sotul ei, aratandu-i scrisoarea, care arata ca un svaiter. Ca niste soricei, cenzorii militari rontaisera scrisorile lui Milton inainte ca Desdemona sa ajunga sa le digere. Muscau orice mentiune a cuvantului „invazie”, orice referire la „San Diego” sau „Coronado”. Mestecau paragrafe intregi care descriau baza navala, distrugatoarele si submarinele andocate la chei. Si, avand in vedere ca acesti cenzori stiau greaca si mai putin decat Milton, faceau adesea greseli si tundeau vorbe de alint, x-uri si o-uri. „(p. 217)

„Statea rezemata de mormanul de perne, transpirand vapori de jale, dar cu blandete. Aceasta era semnatura bunicii mele si a doamnelor grecoaice din generatia ei: bunatatea disperarii lor. Cum mai gemeau in timp ce-ti ofereau dulciuri!” (p. 311)

„In fata mea, fetele intrau si ieseau din dus. Strafulgerarile trupurilor goale erau ca niste tipete dezlantuite. Cu aproximativ un an inainte, aceleasi fete fusesera figurine de portelan si-si varau piciorusele cu grija in bazinul cu dezinfectant de la piscina publica. Acum erau niste creaturi marete. Miscandu-ma prin aerul umed, ma simteam ca un scufundator. Ma aratam si eu, pasind cu picioarele mele grele, cu aparatori, si cascand gura prin masca de portar la fantastica viata subacvatica din jurul meu. Vedeam anemone rasarind dintre picioarele colegelor mele de clasa. Erau de toate culorile: negre, maronii, galben electric, rosu aprins. Mai sus, sanii li se bombau ca niste meduze, pulsand incet, cu rozul intepator in varf. Totul valurea in curent, hrenindu-se cu plancton microscopic, crescand cu fiecare minut.” (p. 339)

„Exista o urma mica de sansa ca fetele pistruiate sa se bronzeze.” (p. 391)

„[…] simt un miros de fum. Ridicand privirea, vad in gura Obiectului, pe langa periuta de dinti, o tigara.
– Fumezi chiar si in timp ce te speli pe dinti?
Se uita la mine dintr-o parte.
– Mentolate, spune ea.” (p. 398)

[Nota: Obiectul e o fata.]

„Iata o intrebare la care inca n-am raspuns: desluseam trucurile masculine pentru ca eram destinata, la randul meu, sa pun la cale asemenea scenarii? Sau deslusesc si fetele trucurile, dar pur si simplu se prefac ca nu observa?” (p. 421)

„[…] gura lui acra, frumoasa, fumatoare de tigari cu marijuana. „(p. 422)

„Extaz. Din grecescul ekstasis. Insemnand altceva decat va inchipuiti. Insemnand nu o euforie sau apogeu sexual si nici fericire. Insemnand, textual, o stare de dislocare, de smulgere din propriile simturi. Acum trei mii de anni, in Delfi, Oracolul intra in extaz in fiecare ora de lucru. In acea noapte, intr-o cabana de vanatoare din nordul statului Michigan, acelasi lucru s-a intamplat si cu Calliope. Drogata pentru prima oara, beata pentru prima oara, simteam cum ma dizolv, cum ma evapor. Precum tamaia din biserica, sufletul mi se ridica inspre cupola craniului–si apoi evada. Pluteam peste podeaua de scandura. Pluteam peste aragazul mititel de campanie. Trecand peste sticlele de bourbon, stateam suspendata peste celalalt pat, uitandu-ma in jus, la Obiect. „(p. 424)

„Jerome aluneca si se urca pe mine si totul era ca in noaptea precedenta: o greutate care ma strivea. Asa isi anunta baietii si barbatii intentiile. Te acopera cu un capac de sarcofag. Si la asta ii spun iubire.” (p. 429)

„[…] incepeam sa inteleg ceva despre normalitate. Normalitatea nu era normala. N-avea cum sa fie. Daca normalitatea ar fi fost normala, lumea ar fi lasat-o in pace. Ar fi putut sa isi vada de treaba si sa lase normalitatea sa se manifeste. Dar oamenii–in special doctorii–aveau dubii in legatura cu normalitatea. Nu erau siguri ca normalitatea putea face fata sarcinilor. Asa ca aveau tendinta s-o impinga putin de la spate. „(p. 501)

„Strazile erau si acum pline de copaci dezgoliti din cauza iernii, asa ca se vedea pana la raul inghetat. Ma gandeam cat de uluitor este ca sunt atatea vieti pe lume. Aici, peaceste strazi, oamenii erau prinsi in mii de probleme: probleme financiare, probleme amoroase, probleme de scoala. Oamenii se indragosteau, se casatoreau, se duceau la dezintoxicare, invatau sa patineze, isi puneau ochelari, invatau pentru examene, probau haine, se tundeau si se nasteau. Iar in unele case oamenii imbatraneau si se imbolnaveau si mureau, lasandu-i pe altii sa-i planga. Ceea ce conta cu adevarat in viata sii ii dadea greutate era moartea.”(p. 581)

– din Middlesex, de Jeffrey Eugenides, traducere de Alexandra Coliban-Petre, Editura Polirom, Iasi, 2005

PS. Cartea mi-a fost recomandata si imprumutata de catre Irina (multumesc). Primele doua citate le subliniase si ea pe carte, la restul nu stiu daca ne-am potrivit.