O mica bufnita Ea pe noptiera in al carei colt imi sprijin capul cand adorm. O pisica ce inca se mai asteapta a fi cusuta pe cealalta. Pe birou o pasarica roz cu voaleta si stelute, langa parfumul care pare sa iti placa cel mai mult. Pe televizor Franken-Froggie. Iar in rucsac, mereu cu mine, brelocul de cand ne-am cunoscut. Si-un biscuit visator si zambitor pe care nu ma-ncumet sa-l mananc nici acum.

La mine, un alt deodorant si o alta periuta de dinti in baie. O noptiera cu ce citesti, ce-ai citit sau ceea ce poate iti va placea sa citesti in orele-ti de insomniac in care eu voi dormi adanc, cuibarita langa tine. Monstrisori extraterestri crescuti intr-o coada de Motanov, privind spre un peste zburator ce tine dragostea in ochi. O eticheta de apa lipita pe interiorul unei usi de dulap. Si pe balcon un indicator ce-arata catre lume, dincolo de care s-a incumetat doar un baiat cu fular, slab conturat pe vopseaua alba.

Detalii noi, cu care totusi m-am obisnuit destul de repede. Obiceiuri noi, ce-mi par cumva vechi de cand lumea. Si ma gandesc ca in martie singurul loc in care n-aveam amintiri cu tine-n casa mea era un coltisor din covorul din sufragerie, in rest te vedeam peste tot, cu gesturi, cu priviri, uneori si cuvinte. Acum si coltisorul ala este ocupat. Si cumva creste sentimentul de.. cunoscut, poate chiar de acasa.

Altfel, in lume, sunt multe dati in care te simt strain si aflu lucruri noi despre tine. Cine e barbatul asta? Cum am ajuns langa el? La urma urmei, cat de bine il stiu pana acum? Si dati in care raman uimita. Duminica, in timpul filmului, de exemplu. El ma tine de mana. Si sunt cu el! Nu-mi vine sa cred! Te stiu si te regasesc in mod sigur in intuneric si in liniste. Felul in care ma tii in brate, mirosul tau, pielea ta. Si-atunci chiar daca imi povestesti despre tine lucruri nestiute, unele poate chiar nici macar de tine, nu te pot simti strain, desi uimirea ramane.