Ai incercat vreodata sa atingi pe cineva, sa te gandesti la ceea ce ai de spus, sa simti ceea ce ai de simtit, si sa incerci sa transmiti toate chestiile alea doar prin atingerea respectiva?
De multe ori; fac asta des, desi mi se pare o chestie copilareasca.

„Iata intrebarea la care tineam sa primesc raspuns. Dac-as fi fost mai indraznet, daca mi-as fi ridicat mana dreapta si-as fi pus-o pe mana ei stanga, daca mi-as fi lipit palma de palma ei, deget peste deget, ca-ntr-un fel de salut al indragostitilor, si daca pe urma mi-as fi apasat varful aratatorului, al mijlociului, si-al inelarului pe varfurile degetelor ei, ar fi simtit ceva? Ce simti cand celalalt nu simte nimic? – valabil si pentru ea, si pentru mine. Imi vede degetele asezate peste ale ei, dar nu simte nimic, imi vad degetele peste ale ei si le simt, dar oare stiu ca ea nu simte nimic?”*

Teoretic, da. Cu practica e mai greu. Stiu oameni care au terminat.. chestii** pentru ca nu simteau ca celalalt ar mai simti. Dar oare cat de bine ar trebui sa stie/sa stim sa empatizam cu altii pentru a intelege felul in care simt acestia? Si oare cum poti transmite, prin orice cale, ca celalalt sa te simta ca simti?

Imi vine in minte o chestie din nu stiu ce carte despre geishe. Memoirs of a Geisha sau Geisha – A life***, cel mai probabil. Invatau sa savureze bautura dintr-o ceasca goala.

Ma gandesc cat de intreg ar trebui sa fie cineva pentru a putea aplica asta si la oameni. Si totusi.. cat de mare ar fi setea adunata dupa ce-a baut din atatea cesti goale. Si daca atunci cand chiar primeste o ceasca plina mai reuseste sa o savureze in acelasi fel, cu aceeasi placere. Avand in vedere ca gustul imaginat ar fi probabil ridicat la nivel de ideal, nivel la care ce gusta dintr-o ceasca plina nu s-ar putea ridica niciodata.

–––––––-

*Julian Barnes, “Puls”, traducere de Radu Paraschivescu, Editura Nemira, Bucuresti, 2011, p. 194 // De fapt, fata de care vorbea el purta manusi. Abia dupa paragraful asta a generalizat.

**Multimea „chestii” include submultimea „relatii”, precum si multe altele.

***Au de fapt aceeasi poveste, doar ca a doua e scrisa de Mineko Iwasaki, cea care si-a spus povestea lui Arthur Golden. Pentru ca nu a fost multumita de felul in care acesta din urma a rasucit adevarul pentru a da mai bine pe hartie. Cred ca am mai vorbit despre asta..