M-am inscris pe 5 martie la maratonul de lectura al Revistei de Povestiri. Le-am vazut articolul pe aceasta tema, m-am incaltat rapid si am zbughit-o la Dada.

La Dada e biblioteca de carti vechi, cu care ma jucam cand eram mica. Imi construiam casuta (bine, ii ziceam castel), iar casuta asta s-a transformat in fort in toata regula cand am inceput sa folosesc biroul drept acoperis si sa umplu de jur imprejur cu carti spatiul ramas gol. Eh, am zis ca daca tot am de construit un turn, atunci hai sa si copilaresc un pic.

M-am plimbat prin toata casa lu’ bunicu’ sa caut un perete mai gol si m-am apucat de carat carti. Turnul meu trebuia sa fie (un fel de) om. Unii prefera oamenii cu scaun la cap, eu m-am gandit ca e de preferat unul cu Shogun la cap si cu Memoriile lui Casanova  pe undeva prin trup.  Credeam ca e mai usor de construit, dar prima tentativa s-a daramat, lasand niste dare rosii si albastre pe perete. Mici, dar zdravene. (Dar Dada nu e mama, asa ca nu s-a suparat. Si e stelist, e ok pana si combinatia de culori.) Am refacut turnul mai inspre vitrina.

Apoi a aparut dilema. Bunicu’ nu stia sa imi faca poza.

„Apasa pe butonul mare.”

Imi pune un deget pe obiectiv. Ma duc la el, ii arat „butonul mare”. Ridica aparatul: obiectivul spre el, display-ul spre mine. Ma duc iar, i-l asez, ma duc inapoi langa turn.

Intr-un final, reuseste sa faca niste poze.. cu mine fara cap. Una singura a iesit cu mine intreaga. Dar omul-turn era deja plictisit si cand i-am pus mana pe piept s-a inclinat si s-a sprijinit de vitrina. M-a apucat rasul si asa m-a surprins. M-am chinuit sa trag de turn inapoi, hai ca poate iese o poza mai serioasa. Dar s-a prabusit si dus a fost.

M-am grabit apoi acasa sa dau mail-ul sa ma inscriu. Cat m-am frecat eu sa ridic turnul asta, cu siguranta s-au adunat deja 30. Mai are rost? Hai totusi sa-ncerc. Si cica m-am inscris prima. Si apoi am stat si m-am gandit ce oameni mai stiu prin Bucuresti care citesc cu placere si au si timp sa se bage in maraton. „In urmatoarea ora” ar trebui sa isi trimita si Ruki mail-ul. (Edit inainte sa dau publish: S-a inscris, s-a inscris! Teoretic mai sunt doar vreo 8 locuri acum.)

Sincer.. abia astept. Aprilie se anunta si-asa a fi o luna minunata, acum e si mai si. Teoretic trebuie sa plec cam o saptamana, dar practic o sa mai aman chestia respectiva, chiar vreau sa stau sa citesc.

So.. fingers crossed. Si o sa mai auziti de maraton incepand cu 1 aprilie, ca pana la 2000 de pagini n-am voie sa indoi colturi cand dau de citate care imi plac, asa ca o sa le pun direct aici.