„Stiam din lecturile din marea literatura ca Iubirea implica Suferinta si am fi facut bucurosi practica la Suferinta, dac-ar fi existat o promisiune implicita – poate chiar logica, de ce nu? – ca o sa vina si iubirea.
Asta era inca una dintre temerile noastre: ca Viata nu avea sa semene cu Literatura.” (p. 22)

„Care era rostul unei situatii demne de-un roman, daca protagonistul nu se comporta cum ar fi facut-o intr-o carte?” (p. 23)

„Tin minte ca eram la o petrecere in primul trimestru, beam si eram trist, iar, cand o fata care trecea pe langa mine m-a intrebat cumsecade daca mi-e bine, m-am trezit ca raspund „Cred ca sunt maniaco-depresiv”, fiindca, pe-atunci mi s-a parut mai de efect decat „Sunt un pic trist”. Cand a raspuns „Aoleu! Altul?” si a luat-o repede din loc, mi-am dat seama ca, departe de a fi reusit sa ies in evidenta in mijlocul gastii vesele, alesesem cea mai proasta formula de agatament din lume.” (p. 28)

„Pe „timpul meu” – desi n-am revendicat proprietatea asupra lui atunci si cu atat mai putin o fac acum – lucrurile se-ntamplau in felul urmator: cunosteai o fata, erai atras de ea, te straduiai sa-i intri sub piele, o invitai la cateva intamplari sociale – de exemplu, la carciuma -, dupa care o invitai singura, repetai figura si, dupa un sarut de noapte buna, cu un grad variabil de afectiune si de caldura, se chema ca, intr-un fel, „iesi” oficial cu ea. Abia dupa ce erai implicat semipublic in relatia cu ea descopereai care i-ar fi putut fi politica sexuala.” (p. 30)

„A urmat una dintre acele pauze in care cuplurile se invoiesc tacit sa nu discute despre un anumit lucru. La urma urmelor, ce-ar fi fost de discutat? Poate doar termenii nescrisi ai compromisului. Din punctul meu de vedere, faptul ca nu faceam sex ma scutea sa ma gandesc la relatia asta altfel decat la o complicitate apropiata cu o femeie a carei obligatie in cadrul acordului era sa nu-l intrebe pe barbat incotro se indreapta relatia.” (p. 35)

„Unii recunosc traumele si incearca sa le atenueze; altii isi petrec viata straduindu-se sa-i ajute pe cei care au trecut prin traume; si mai exista si cei a caror preocupare principala este sa evite cu orice pret alte traume posibile. Acestia din urma sunt necrutatori si trebuie sa-i abordam cu mare precautie.” (p. 56)

„Pentru cei mai multi dintre noi, prima experienta a iubirii, chiar daca e nereusita – poate mai cu seama daca e nereusita -, te asigura ca exista, iata, un lucru care valideaza, care razbuna viata.” (p. 65)

„Iar asta se cheama viata, nu? Cateva impliniri si cateva deziluzii.”(p. 69)

„.. timpul nu functioneaza ca fixativ, ci mai degraba ca solvent.” (p. 78)

„Nu vreau sa fii o femeie a misterelor. Cred ca n-as suporta. Fie e doar o fatada, un joc, o tehnica de pridnere a barbatilor in mreje, fie femeia misterelor e un mister si pentru ea insasi, iar asta e cel mai rau lucru.” (p. 81)

„.. exista unele femei care nu sunt deloc misterioase, ci doar par, din cauza neputintei barbatilor de-a le intelege.” (p. 95)

„Viata nu inseamna doar adunare si scadere. Exista, de asemenea, acumularea si inmultirea – a pierderii, a esecului.” (p. 124)

„Uneori cred ca scopul vietii este sa ne impace cu pierderea finala, uzandu-ne si dovedindu-ne, oricat ar dura, ca viata nu se ridica la nivelul propriilor promisiuni.” (p. 125)

„Cand esti tanar […] vrei ca emotiile sa semene cu cele despre care citesti in carti. Vrei sa-ti rastoarne viata, sa creeze si sa defineasca o noua realitate. Mai tarziu, cred, vrei sa faca un lucru mai cumpatat, mai practic: vrei sa-ti sustina viata asa cum este si cum a devenit. Vrei sa-ti spuna ca lucrurile sunt in regula. Si e ceva de condamnat aici?” (p. 131)

„.. aveau o timiditate accentuata de felul in care se tineau de mana cei doi din spate. Nu semana cu tinerea unor amorezi, ci mai degraba cu o aparare impotriva lumii.”(p. 148)

„Principalul motiv pentru care ma simteam ridicol si umilit era […] „speranta eterna a inimii omenesti”.” (p. 153)

„M-am gandit mai des la Susie si la norocul pe care-l are fiecare parinte cand i se naste un copil cu patru membre, un creier normal si cu zestrea emotionala care-i permite copilului, fetei, femeii sa duca orice fel de viata. Fie sa fii obisnuit, cum i-a urat candva poetul copilului abia venit pe lume.” (p. 169)

„Te apropii de sfarsitul vietii – nu, nu al vietii ca atare, ci a altceva: sfarsitul oricarei posibilitati de schimbare a acelei vieti. Ti se ingaduie un lung moment de respiro, suficient cat sa pui intrebarea: ce altceva am mai gresit?” (p. 175)

Din Julian Barnes, Sentimentul unui sfarsit, traducere de Radu Paraschivescu, Editura Nemira, Bucuresti, 2012