Stau turceste in mijlocul patului si pictez iarba. Pe dealuri. Pe panza. (Acum astept sa se usuce inainte sa mai adaug chestii, de fapt.) In ciuda felului meu de a fi, nu am stropit cu culori pe langa mine*. Am reusit doar sa fac un tub sa inverzeasca si pe exterior.

Si ascult melodia de mai jos pe repeat, de la ea mi-a si venit cheful de pictat. Mi-a ramas in minte de miercuri seara.  Si vad ca merge, am spor. (Am chiar si idei, which is awesome.)

Si, daca tot am ajuns sa zic de pictat, mai adaug 2 chestii:

  1. Pana pe 3 februarie, intre 11 si 16, puteti sa dati o raita pana la Cercul Militar sa va uitati la niste tablouri dragute
  2. Cine mai vine la mine in vizita sa isi ia imaginatia la el. Am de impartit o panza in mai multe dreptunghiuri si cum va prind pe cate unul, cum va pun sa umpleti un dreptunghi. Cu ce vreti voi. Si, daca va place, va chem si cand ma apuc de pictat pe pereti.

*Edit: Spoke too soon. 45 de minute mai tarziu, asternutul meu are cateva nuante noi. De albastru. Cerulean mai exact.