Martea trecuta am mers la Motanov, la lansarea numarului 9 de la Revista de Povestiri. Daca inca n-ati dat click pe mutrita aia de motan serios si mov din dreapta paginii, do it now si/sau mai cautati-i pe facebook si pe google (au aparut articole despre ei pe multe, multe site-uri in ultima vreme).

(Azi mai puteti sa trimiteti cuiva drag numarul 9, in format .pdf, de aici, by the way.)

Anyway, ca la fiecare lansare a existat si un antrenament de imaginatie. E prima data cand am dat de biletel sa scriu si eu. Acuma fiecare avea de scris un text legat de revelion, in diverse cadre. Nimerisem in cabina de proba. Si Ruki a zis sa facem schimb, spre fericirea iepurelui din mine. Asa ca hai in joben! Inspiratie cucu, recunosc. Dar imi place imaginea cu ceaiul, nu stiu de unde mi-a venit, cred ca o sa o si desenez in curand. Asa ca mi-am copiat si textuletul (citet acuma) si aici.

Cand eram mica, prietena mea cea mai buna m-a poreclit Mirela-Iepurela. Cu timpul, mi-am intrat si-n rol, de la dintii cu strungareata pana la urechea dreapta, mai clapauga de felul ei.

Intr-o zi, m-am decis sa ma mut intr-un joben. Era cam inghesuit la mine, mai ales ca sunt un iepure cu labutele cam lungi. Nu prea era loc sa chem in vizita prietenele pisici, iar de viezuri si bufnit..oi nici nu mai vorbesc.

Pana la un moment dat. Cand am intalnit un magician. Sau, cel putin, asa mi-a parut mie. Mi-a oferit, cu foarte putine cuvinte, un creion purpuriu. M-a lasat sa desenez orice gand mi-a fluturat printre urechile iepurelnice si, cu fiecare linie trasata, culcusul meu s-a marit. Au aparut camere noi, colturi inca necunoscute, fire de iarba si de nisip, undeva era chiar si o mare. Ce mai, un adevarat labirint in care sa ma ratacesc si sa ma minunez la fiecare pas!

Tot mergand, am gasit intr-un moment fara aer un bilet, bilet vazut candva si intr-un film. Magicians do not exist. Si se semnase Harold, Palarierul Nebun. Langa bilet, o cana cu ceai. Am sfaramat restul de creion, l-am presarat in ceasca si l-am baut incet, sorbindu-l pana la ultima picatura.

Am un joben cu poteci intortocheate, pe care vreau sa le aflu. De esti pisica, bufnita, viezure, alt iepure, sau orice altceva, te invit in noul an sa cauti cu mine. Nimic anume si totusi totul. De ai creioane purpurii sau mov sau albastre sau chiar roz sau albe, vino cu ele si adauga ce vrei. Marginea jobenului e limita.

Va imbratisez iepureste (ca altfel nu stiu) si va astept.

–––––––

E cu detalii si cu lucruri dragi, cu un film care se simte si pe care mi-ar placea sa il vada toti. Mai exact animatia The Illusionist.

Si cu Harold and the Purple Crayon, pe care vreau sa o citesc in curand, chit ca e pentru copii. (Nota: intre timp am gasit si am citit si am privit. Draguuut!)

Si nu, nu-mi place Alice in Tara Minunilor, totusi.