Si nu ai stat sa recitesti amintiri de acum doi ani. Cumva ai evitat si sa iti reamintesti. Si vii de acolo, te asezi la calculator si, la un moment dat, te uiti la statistici. Capul articolelor citite azi de altii e tocmai ala.

Si totusi inca nu am plans decat o data, acum vreo juma’ de an. Mai rau m-a intristat azi sa vad mormantul de langa, al copilului care a murit in acelasi an cu ea, doar ca pe 1 decembrie. Iepurasul de plus, legat de crucea sa, are acum o casca de soldat  pe cap si o pusca de jucarie atarnata de gat. Sunt uzate. Oare de vreme..? Oare s-a jucat vreodata cu ele? Oare i-au fost dragi in copilarie tatalui sau si a vrut sa se joace candva fiul sau cu ele? Si n-o fi avut cui altcuiva sa le ofere..? Oare au alti copii? Oare isi mai doresc copii dupa asa ceva? Ei cat au plans dupa el? Mereu ma intreb care e povestea atat de scurta a acelui copil.