Acum vreo saptamana, in weekendul trecut, nu eram ok. Si la un moment dat stateam pe canapea, ascultam ce mi se zicea si in tot timpul ala ma gandeam la cineva. Nu am mai vazut-o din vara. Si mi-era dor si era singura care ma putea pricepe si scoate din starea aia. Dar am tacut, pana in iarna mai e o groaza.

Dar starea s-a accentuat. Si vineri i-am zis ca mi-e dor de ea. „In 3 zile vin in Bucuresti.” Mai sunt vreo 12 ore pana o vad si abia astept.

Cand ne-am cunoscut nici nu stiam sa vorbim, bunicile noastre ieseau cu noi si s-au imprietenit cumva. Nu stiu cum am inceput sa interactionam eu si cu ea. Imi aduc aminte de ea in rochite cu volanase, recitand mereu la serbari inceputul de la Luceafarul sau o poezie despre bunici. Cu ochii mari si gesturi rezervate. Si cand ne-a filmat tata pe aleea de langa parc. Jumuleam un tei, eu alergam de colo-colo, ea recita Luceafarul si eu vorbeam, veneam cu floricele, ea isi vedea de treaba si recita in continuare. Si in parc (Parcul Mare, cum ii ziceam noi; era mare pentru noi atunci) iarna, cu parintii tragandu-ne de maini pe fasiile de gheata de pe lac. Si tot iarna, la leaganele din spatele lui E17, unde era buticul inainte. Liniste, un latrat de caine si o vad: „Irinaaaaa!”. (Ma bucur ca am chestiile alea inregistrate acuma.) Si Parculetul.. In care asteptam de la juma’ de ora pana la o ora sa apara Irina. (Si pana sa puna interfon o strigam de jos. Si de obicei raspundeau mama sau bunica ei: „Irina inca doarme / abia s-a trezit / mananca repede si coboara.”) In care ne jucam pe patura, cu papusile. Si ne uitam la Razvan. Cioculet, hah. (Uneori cand il salut pe tatal lui, ma opreste si imi mai povesteste de el.) Cu Alexandru, fratele Simonei. (Am trecut de curand pe langa el. Si si-acum ii evit privirea avand in vedere reactia mea de Chip si Dale pe care am avut-o in copilarie. Tin minte pana si ce rochita verde purtam atunci.) Si „cabana din copac” pe care ne-o tot strica. Si casutele desenate cu creta in care ne faceam camere cu paturi cu picioare ciudate. Si toate si-mpreuna cu Andra si Andreea, desigur. (Mai tarziu si cu Ioana.) Cu jocurile cu coarda, cu leapsa cu o Andra mereu prea plina de energie fata de mine, cu sotroane si melci. Cu salvat de pui de pisica din subsol, cu Ionut. (Si eu pe banca, cu puii deja salvati in brate. Le sopteam „sa nu faceti pipi pe mine, va rog frumos!”, in timp ce ii mangaiam cu grija.) Cu v-ati ascunselea mereu pe acelasi traseu. Pe langa ghena de la blocul cu 4 etaje, prin parculetul ala mic de dupa garaje, cu iesit pe la garaje, pe la aleea cu bara, lenevit uneori pe la bara, si iesit pe langa bloc. In grup, sa derutam omul in caz ca nu schimbasem hainele inainte sa ne lasam usor vazute pe unde trebuie. Si data aia cand am iesit pe Moghioros si ne-am plimbat aiurea de am stat vreo ora ascunse. (Ceva imi spune ca s-a pus Carmen atunci.) Si scandalul facut de bunici dupa.. Si cand eram mai mici in parcul de langa OD7, cand tocam frunze si ne faceam magazin la balansoar. Si rupeam iarba si o puneam in tufe, sa isi faca pasarile cuiburi. Si ne dadeam in invartitoarea aia oribila, cumva pe dos (ca noi stateam jos si impingeam cu picioarele inainte si ne rasuceam cu spatele), de ma intorceam mereu cu vanatai.

Si vizitele. Cu stropitul vecinilor cu apa. Si cu biletele catre vecinul meu, Paul. Imi aduc aminte si acum aniversarea aia. Eu prin casa, voi pe balcon, de vorba cu baietii. Speriate. Andra: „Mirela, cred ca vin niste baieti sus.” „Ce? Ce baieti? Cum?” „Pai am vorbit cu ei si au zis ca vin sus.” Din fericire au aparut la balconul de langa. Si toata seara petrecuta pe celalalt balcon, ca ei se dusesera in parc. Si.. oh, Doamne! Atunci a fost faza cu halatul portocaliu! Si ce problema, chit ca pe Andra o ducea acasa pe cealalta parte a blocului, nu pe unde erau ei. Oh, but the drama! Si tot de la o aniversare de cand eram mai mica imi amintesc ca mama ma stresa sa ma imbrac in pantaloni, sau sa imi pun un dres, something like that. Si in timp ce ma chinuiam sa ma imbrac ea ma batea la cap in camera de la strada sau in celalalt dormitor, not sure. Si fetele erau in sufragerie. Si-am fugit intr-un picior, un picior pe cracul pantalonului si top-top-top pana la bucatarie. Ele hlizindu-se-n draci cand am trecut pe-acolo. I was a kid on a mission, am continuat cu topaitul pana m-am intors si m-am asezat pe masuta de cafea si m-am terminat de echipat.

Si ca tot ziceam de drama inainte, imi aduc aminte de cum si-a pierdut Irina primul dinte. La mine la parinti, ai mei si ai ei in sufragerie, noi la mine in camera. Joaca, tranta, puf, trosc, bum. Genunchi in gura. Dinte scuipat. Irina cu lacrimi de crocodil, eu cu imi pare rau, tatal ei tinand-o in brate, hai, Irinuca, oricum cadea, si toti parintii hlizindu-se. You don’t expect girls to do that, dar s-a mai repetat. Noi ne jucam cu batai.

Eh, si cand ne jucam noi, eu eram baiatul. Am incercat sa fiu si fata, but she made a crappy boy. Dar ne jucam pe mai multe roluri, cand eu trebuia sa o salvez pe ea, ea era si the villain si ne bateam. Si erau povesti intortocheate. Cea mai ciudata era cand eram frate si sora si ne iubeam si am zis ca bagam divort intre frate si sora si dupa e ok sa ne casatorim din iubire.

Si tot la joculetele noastre, ajungem si la papusi. Barbies had sex, first of all. In moduri creative. Si cu drame emotionale, de toate felurile. (In primara stateam pe scarile de la blocul Irinei si dezbateam cu ea si cu Andra cum se intampla tot. Pornind de la o imagine dintr-o serie de carticele.. Prima Mea Enciclopedie or smth like that.) Si tot la papusi, avea ea papusa cu Sailor Moon si o iubea mult. Si eram candva la ea si vai, papusile au prins viata. Uite ca respira! Repede, sa le scoatem din cutii, ca mor! Si Sailor Moon a ajuns pe mana mea. Si am aruncat-o pe pat, ca trebuia sa salvez cat mai multe, nu sa ma ingrijesc de fiecare. Aaaaaa! Ai omorat-o pe Sailor Moon! Lacrimi de crocodil.

Si de la Sailor Moon ajungem la joculetele noastre de-a Sailor. Cu serialele vazute la italieni, apoi pe TVR. Cu biletelul „de la Rea pentru Bani”, cu scrisul meu ingrijit – dar tot urat. (Nu stiam ca Rea e Raye si ca Bani se scrie Bunny, de la Usagi.) Cu iarna aia in care Irina ne-a pus sa mancam noroi ca altfel nu mai deveneam Sailor. Cu telefonul ala ciudat cand eram la Dada. „A aparut oul, Miri?” Naiba stia la ce se referea. „Da!” Si mi-a dat instructiuni sa il desfac si sa iau din el copilul lui Sailor Marte si sa il pun pe chestii STERILE, Miri. Ca sa imi spuna ca asta e semnul ca eu chiar sunt Sailor Marte. Si oul ei? Ah, ei nu i-a aparut. Si ce scandal mi-a facut a doua zi ca am luat totul ca pe un joc, ca de ce am mintit-o. Si o alta chestie luata prea in serios: fugitul de acasa. Am planuit noi multicele zile sa fugim de acasa. Nu aveam vreun motiv, pur si simplu parea distractiv. Si tin minte ca mi-am facut tot bagajul cu haine de papusi. Si in seara in care trebuia sa ne furisam, o suna Doamna Stanciu pe Mamaie cu ce i-a zis Irina. Scandal, desigur.

Cu telefoanele date la misto, aiurea. Tin minte si acum ca a sunat la o femeie, stiu si-acum despre ce a vorbit. Si atinsese un punct sensibil. A inchis. S-a ghemuit pe canapea. Si dupa ce a stat bosumflata o vreme a sunat inapoi sa isi ceara scuze. Dar altii nu au avut parte de asta. Cum ar fi cei cu care stateam de vorba pe chat, pe kappa. In general inventam o tipa si ne dadeam la tipi. Si ii puneam sa vina la Tip Top pe la ora la care ieseam la plimbare. Si analizam si ne hlizeam de la distanta, desigur.

Oh, and the boy issues au inceput devreme, de la gradi. Cu Danut. Ne-a pus Doamna Nedelcu la aceeasi masuta. Si mi-a facut cu ochiul. (Si ii zic asta lui Mamaie cand ajung acasa. „Si tu ce-ai facut?” Confuza. Adica trebuia sa fac ceva? „Am.. clipit.”) Si cand eram bolnava Irina mi-a zis ca el s-a urcat pe masuta si a inceput sa zbiere ca unde sunt. Pe de alta parte, cand a fost ea bolnava, eu cica m-am dus la cofetaria de la Indiana cu Alex (si cu bunicii nostri, desigur). Alex fiind un baietel de care ne placea si mie si ei. (Nu cred ca il observasem pe Danut atunci.) Tot la gradi, noi chiuleam. Ajungeam pana aproape si ne uitam cu puppy eyes la bunici ca noi vrem sa mergem cu ele la cumparaturi. De obicei mie imi reusea, pe Irina uneori o trimitea singura la gradi. I liked hangin’ out with the grown-ups.

Pe aici mi-a cazut netul ieri noapte asa ca nu am o tranzitie soft catre doua chestii, tot legate de zilele de nastere. Jocul cu gustat chestii legati la ochi. In care mi-au dat sa gust un amestec cu spuma de barbierit si pasta de dinti. „Da’ sa nu inghiti, da?!” Si iepurasul ei, care a facut pipi pe toata lumea, and he didn’t miss me. Iepuras care a fost dus la tara. Si „s-a intors la familia lui”. Ca sa imi zica ultima data cand ne-am vazut.. sau acum doua dati: „eu chiar mi-am imaginat iepurasul indreptandu-se spre marginea padurii si acolo il asteptau parintii lui, cu mama-iepuras cu sortulet..”

Ca si mine, a avut o groaza de animalute. A avut testoasa inaintea mea. A electrocutat-o. (Bine, nu ea, pur si simplu tot cadea lampa de la acvariu in apa.)

Mmm, what else? Andre si Spice Girls! Si muzica. Deci cu muzica ne imparteam mereu frumos. Si eu si Andra ne nimeream cumva pe aceeasi idee mereu si ne certam la nesfarsit. Dupa ce am invatat si eu care sunt cei de la 3rei Sud Est, Irina era setata pe Laurentiu, eu si Andra pe.. Viorel cred ca il chema. Andre. (Yeah, we were fans at one point.) Irina canta partile Andreei Balan, eu si Andra cu Andreea Antonescu. Spice Girls. Irina cu Baby Spice, Andreea cu.. fuck, nu mai stiu exact ce isi alesesera Andreea si Ioana dintre Posh si Sporty. Cred ca Andreea era Sporty, though. Si eu si Andra pe Ginger Spice. Din cauza asta cam toata copilaria mea am avut momente in care nu prea o suportam pe Andra. Si mereu ne certam pe cine e cea mai buna prietena a Irinei. (Singura chestie pasnica in grup a fost cu Sailors: Irina cu Sailor Moon, Andra cu Sailor Mercury, eu cu Sailor Mars, Andreea cu Sailor Jupiter, Ioana cu Sailor Venus.)

Then one day we had this big fight cu Irina. Si eu si Andra am decis sa ne razbunam jucandu-ne de-a Sailor. Si sa fim NOI Sailor Moon, pe rand. Dar Sailor Moon a noastra era altfel, si-acum tin minte. Sailor Moon a noastra era in costum cu pantalonasi si corset. Din piele neagra. (Ceva in genul costumelor de la Sailor Stars.) Si niste fasii tot din ceva negru prinse prin codite. Si.. ne-am impacat cu Irina si i-am zis ce am facut. Aaaah, tradare!

Vara cand plecam pe rand imi placea ca le cunosteam altfel pe restul. Cu Andra ma jucam prin gradina de langa punctul termic. Chestii cu ostatici si impuscaturi. Cu Andreea tin minte ca a fost o vara in care stateam pe paturica aia albastra si ne jucam cu papusile de-a Nikita and we really bonded, mai aveam un pic si ii dadeam in cap Irinei ca Andreea aproape a detronat-o. Si cu Ioana erau dati in care venea pe la mine, la Dada. Habaaar n-am cum ne jucam, ca nu prea tin minte cum ma jucam acolo. (Acolo trebuia sa tin ordine, you don’t ask that of a child!)

Ziceam mai sus de dat in cap Irinei cu legaturi noi. Eh, noi am fost colege de masuta la gradi, dar dupa ne-am dus la scoli diferite. Si la scoala mi-am facut prietene noi. Si avea Irina obiceiul sa ne testeze, sa ne intrebe cine e cea mai buna prietena a noastra. Damn, cand raspundeai cu alt nume.. Infidelitatea in cuplu e mic copil pe langa asta. Imi aduc si-acum aminte scandalul facut cand ma apropiasem de Isabela. Si ceva mai tarziu a si cunoscut-o pe Isabela (pana atunci nu a vrut, dar apoi n-a avut de ales atunci ca era de ziua mea) si oh, she’s actually quite nice.

Imi place mult ca desi in generala, la liceu si la facultati nu am mai fost colege cumva am pastrat legatura. Au fost dati in care ne-am vazut din an in paste, cu doar cateva cuvinte schimbate la telefon sau pe net. Si scrisori si vederi. Cand eram in generala ne trimiteam des vederi de pe unde eram plecate. Dar mereu, indiferent cat timp trecea, noi eram la fel, legatura dintre noi nu se schimba. Si la tot grupul e asa, imi place mult cand ne adunam toate. Andra din copilul nebun a devenit o fata foarte linistita. Si si ea si Andreea erau mereu mai sport, uneori baietoase, iar acum sunt super feminine amandoua. Pe ele nu le mai vazusem de ani asa pana acum cateva luni si a fost o surpriza placuta. La Irina nu am observat contrast asa puternic pentru ca pe ea am mai vazut-o. Pe Ioana n-am mai prins-o de mult, sper sa isi faca timp cand ne mai adunam toate.

[Suna Irina. Are vocea cumva altfel. Ne vedem mai pe seara, she overslept.]

Revenind, imi place ca s-a pastrat comunicarea la fel. Deschisa. Cu inima pe masa, analizat in detaliu si cu sinceritate. Mai ales cand vorbim despre baietii care conteaza. She’s part of my surprise support system. A aparut pe neasteptate si cand am fost cu piciorul si si-acum. Si ma intreba cineva care nu pricepea de ce am nevoie sa vorbesc cu ea despre chestia asta, ca nu mai voiam sa ma deschid sa vorbesc mai multe cu el.

X: E ca si cum daca ai vorbi cu ea te-ai descarca sau cum?
Eu: Nu. E mai mult de atat.
X: ……adica?
Eu: E greu de pus in cuvinte. She gets me, in alt mod. She’s like a kindred spirit.

Eu si cu ea probabil avem un en.