Sunt atatia oameni care in ziua de azi se considera iesiti din firesc. Si, Doamne, cat ii mai bucura asta! Ia uite ce speciali suntem noi.  Si trebuie sa vina pitigoiul sa va strige (pitigaiat, cum altfel?): Cati-ca-voi, cati-ca-voi! Pentru ca societatea va accepta cu toate ciudateniile voastre, voi sunteti cei care s-au adaptat cel mai bine la ziua de azi. Poate printre primii si de-aia va considerati mai speciali. Asa ca na, felicitari, la un moment dat ati fost hipsteri. Si atat. Pentru ca ati devenit firescul. Cu tot cu atitudinea de devil may care care vine la pachet.

Cand esti in afara firescului, pai, frate, te apasa, o simti! Uneori te gandesti ca te-ai putea adapta, pentru ca esti in stare. Ar fi mai usor, de o mie de ori mai usor. Nu presupune niciun efort. Dar tii la partile alea din tine care nu te lasa sa te avanti in lumea restului. Efortul vine din a te pastra asa cum esti. Cu principiile tale, oricat de invechite ar fi pentru ziua de azi. Si poate cu o urma de moralitare. (Da, eu scriind despre moralitate, am ajuns sa o vad si pe asta.) Efortul vine cand incerci sa te explici cuiva de dincolo de aceasta granita. Pentru ca trebuie sa te explici, ca nefirescul nu e priceput de restul.

Nefirescul asta inca este firesc printre cei care au acum peste 30 si ceva de ani. Tu mai stii cat dura inainte pana ajungeai sa saruti o fata? Si cum trebuia sa o curtezi?

La cei ceva mai tineri, unii nu vor, ca nu are rost sa se complice. Se poate si mai usor, de ce sa depui efort pentru a ajunge la acelasi rezultat? Si mai sunt unii care habar nu au cum.

Barbatii nu mai curteaza femeile in ziua de azi.

Eh, dar replica: Pentru ca femeile sunt barbati acum, s-au masculinizat. Sunt total de acord cu chestia asta. E vina noastra. Si cand am zis chestia asta la mare, un tip m-a imbratisat pentru ca am recunoscut. Si e de acord, ca si multi altii, ca pana acum am stiut sa ma pastrez femeie. (Naiba stie ce s-o intampla peste cativa ani, sunt tanara inca.)

Dar cat timp merge asta cand trebuie sa iei tu rolul de barbat? Pentru ca ala de langa nu o face. Pentru ca merge si asa. Din nou efortul. Atata lume fuge de efortul asta, si de ce? Ca nu stiu pe nimeni care sa aprecieze cu adevarat ceva ce primeste usor. Si poate aici am gresit si eu, poate am facut totul prea usor. Scuza fata de mine insami e ca am facut cum am simtit, si credeam ca se poate si altfel decat cu diverse jocuri si tehnici de manipulare. Speram, nu credeam. Si speranta moare ultima, nu?

Dar moare la un moment dat si ea. (I do believe in fairies, I do, I do!) Cand nu mai gasesti scuze sau motive pentru ceea ce tu gasesti nefiresc. Cand cineva abia cunoscut e mai preocupat de cum iti este si incearca sa te inveseleasca mai mult decat celalalt.

Si ca tot suntem la clisee, intentia conteaza.

Vrei?

Da sau nu. Nu am intrebat cum. Pentru cum am eu solutia. Acolo intervine efortul meu.