A mai trecut o saptamana. Am inceput-o bine, ce-i drept, cu o vizita neasteptata, desi anuntata. M-a inveselit si m-am linistit subit de atunci. Apoi au fost alte vizite, aproape zilnic.

Aaah, miroase a gratar deja.

Revenind. Marti vizita un pic iesita din tipar. Miercuri I eventually ended up talking about Monday. Evitam sa disec pentru ca mi se parea ciudat ca ma simt bine. Si ma gandeam ca daca despic firu-n patru o sa zgarm aiurea si o sa ma doara sau o sa fiu dezamagita. Dar nu, sunt bine.

Marti am pus piciorul in podea si am facut si cativa pasi. Sase, mai exact. Apoi iar mi s-a facut teama si pana vineri am stat cuminte. Vineri incepuse sa ma doara celalalt picior si am zis ca daca nu imi dau drumul la mers mi-l nenorocesc cumva si pe celalalt. Asa ca acum merg, lent, incordand fiecare muschi in mod cat mai controlat. Si sprijinita tot in carje. Dar merg. Si am ajuns sa am picioarele aproape tot timpul de aceeasi culoare. (Altfel, dreptul e mai vanat un pic.)

Vineri am stat cuminte, doar recuperare. Mi se pare atat de nice tipa cu care fac recuperarea! Din pacate saptamana viitoare are concediu. Si din pacate nici acum nu stiu cum o cheama si mi-e aiurea sa o intreb dupa atata timp. Awkward penguin, that’s me.

Ieri am avut recuperarea de dimineata, apoi am stat cateva ore acasa si am plecat cu ai mei la niste prieteni de familie, pe la Snagov. Deci si la 10 ani mai tarziu eu tot mai sper sa mai dau pe aici de baiatul la care m-am gandit jumatate de copilarie. Neamt. Ochi albastrui. Blondut. Multe activitati, chit ca era cu un an mai mic decat mine. Obsedat de muzica si filme. Si vorbea mult si deschis si l-as fi ascultat ore intregi. „A swoosh is.. let me show you what a swoosh is. (O singura aruncare cu mingea la cos.) There, that’s a swoosh!”, dar pe cel mai firesc ton posibil.

Seara a fost aiurea. Cine a inventat cabinele de dus nu m-a avut la inima. Urcatul si iesitul, pe carje, a fost complicat rau. Si am stat in piciorul stang cat am facut dus si m-am ingrozit ca ala drept se invinetise tot pana sa ies. Si-a revenit cand am iesit si l-am tinut o vreme intins in sus.

In other news, it seems that I’m all grown up. Pentru prima data nu am mai dormit in the kids’ room. Poate si pentru ca si Stefan e acum mare. Dar m-a incantat la culme ca a venit la mine si am stat de vorba vreo 2 ore inainte de somn.

Si, de dimineata, cand ma trezesc, ma gandesc ca I overslept. Ma duc la baie, ma intorc. Ma uit la ceas, asteptandu-ma sa fie vreo 11 si ceva.. Naiba, 7 juma’. Pic de somn nu mai aveam. M-am apucat de exercitiile pentru picior. 8 juma’. O sun pe mama.

Mama, vino sa imi tii contra, sa imi termin exercitiile.
Acuma? Hai cand ma trezesc si eu de una singura..
Nu, acuma, dup-aia nu mai e incalzit genunchiul si ma doare.

Vine mama, ma ajuta, se lungeste langa mine in pat si ne punem pe vorbit inca vreo ora. Apoi se trezesc si restul (aproape toti). Breakfast, apoi toti la diverse chestii prin bucatarie si prin mica livada din spatele curtii (folosind una din carje sa traga in jos crengile la care nu mai ajung). Eu lungita la soare. (Stefan inca dormea.) Ba suc rece, ba mere (verzi, reci si acre,mmm). Purrfection.

Acum veranda, cu laptop, cu net. Cu niste bere rece. Chillin’. Se face grataru’. Miroase bine. Mi-e foaaame. Mi-e bine.