Prin ziua de luni deja am trecut aici.

Marti nu am facut mare lucru. Just chatting and not getting any sleep. Asa ca miercuri dimineata am fost cam bitchy and grumpy si am exagerat cu unele chestii si am suparat pe cineva, and ended up making him feel bad. Fortunately, we patched things up.

Apoi a venit pe la mine Irina (aveam impresia ca asta a fost joi, don’t really know why). Nu mai fusese la mine acasa (as in parents’ place, nu la apt.) de multicel si ne-am amintit chestii din copilarie. Pizza facuta de tata. Lampa cu lumina rece. Si alte chestii de genul. Ne-am pus pe mancat jeleuri si pe povestit pana am ajuns la zi. Ne-am mutat apoi la mine in camera, ne-am pus in pat si am inceput sa ne uitam la poze pe fb si prin calculator, recapituland oamenii care mi-au umblat prin ganduri si prin viata in ultima jumatate de an. Si-apoi am dat-o pe leveled up girl-talk, care nu e de reprodus aici.

Seara am mers la fizio-kineto-terapie. Tare draguta tipa de acolo. Am vorbit o groaza si, cand m-am asezat de pe masa pe scaun, I saw that my mom was waiting for me next to the entrance, hearing everything. Nu vorbisem de nimic aiurea, dar m-ar fi inhibat cumva la inceput, knowing that she was there. Don’t know why, cu mama comunic chiar ok.

M-am simtit mai bine inca de la prima sedinta, desi exercitiile mi s-au parut usoare even in my state. Inca nu pot face in sala, ca nu pot sa ma intind pe jos. Bine, poate pot sa ma intind, dar habar nu am daca stiu / pot sa ma ridic. Asa ca fac pe masa de masaj. Si la sfarsitul primei sedinte, se catarase tipa in genunchi la capatul mesei, imi luase gamba in brate like holding a baby si mi-a leganat piciorul (relaxat total cu greu). It felt really good si a mers indoit dupa si peste 90 grade.

Si joi, vineri & sambata am continuat cu recuperarea, cu 3 tipe diferite. Am mai capatat mobilitate, am ceva mai multa stabilitate si mi-e deja greu sa imi opresc piciorul din facut chestii firesti pentru ca inca nu si-a revenit. It feels weird pentru ca am pierdut din masa musculara la el, dar ma uimeste ca isi revine rapid si rezista la exercitii, nu doare, nu am febra musculara desi cand le fac unele mi se par grele si obosesc din nimic. Dar sunt super de treaba fetele, atmosfera e ok, eu ma iau la misto cand nu mai pot, ele ma incurajeaza. All is good.

–––––-

Am invatat sa merg pe carje, am mai multa viteza, dar ma cam dezechilibrez la scari. Iar cateii aia mici nu m-au enervat niciodata la fel de mult cum o fac acum.

Pot sa stau picior peste picior, pot sa imi fac singura unghiile de la picioare, pot sa stau si sa dorm cu fata in jos, pot sa stau mai mult fara orteza, pot sa ma sprijin un picut pe el cand am mai mult de stat in picioare, dar usurel. Ieri ma trezisem si voiam sa ma dau jos din pat si eram adormita inca si m-am ridicat sprijinindu-ma pe ambele picioare. Cand am ajuns sus, m-am dezmeticit si m-am lasat rapid pe stangul, inca nu am voie chestii de-astea. Inca trosneste la unele miscari, inca tine cand il indoi, mai are.

Imi amintesc de ceva ce mi-a zis Liviu, acum vreo 6 ani or so, cand se confrunta tot cu ceva de genul. „Te simti ca un catel raios care nu vrea sa isi raspandeasca boala si se teme sa fie atins, dar tanjeste dupa fiecare mangaiere care i se ofera.” Imi urasc piciorul, dar niciodata nu m-am purtat cu el cu mai mult drag ca acum. Il masez, il ating, il tin in brate cand stau cu genunchii la piept. Sometimes I even kiss my right knee when I sit like that.

–––––-

Intr-una din zile am schimbat cateva cuvinte cu Alex. M-a umplut de melancolie, desi nu a zis nimic special. Ma gandeam la chestiile facute cu el si cum m-am purtat eu in relatia respectiva. Ma gandeam la Mr. Sort Of si Hipster Boy zambind uimiti la gesturi care pentru mine erau firesti. Cu ce fel de fete au umblat ei de se mira la asa ceva? Ma gandeam la mine zambind uimita la chestii pe care le-a facut Alex cu mine si pentru mine. Ce ce fel de barbati am umblat eu de ma miram la asa ceva..?

Tot trebuie sa vina oameni pe la mine, dar seara nu mai pot ca sunt cu recuperari si ziua lumea lucreaza. Si am si programul de somn dat peste cap, chiar daca pot veni dimineata eu sunt ori nedormita si grumpy ori dorm. Si ma simt naspa ca i-am incurcat cand voiau sa imi faca un bine. Imi pare rau.

Sambata dimineata, la rasarit, conversatie care ma cam da peste cap, desi mi se ofera ceva ce voiam. Nu dormisem toata noaptea, am adormit abia dupa ce am revenit de la recuperare (in weekend am de dimineata). Inainte sa ma culc m-a sunat Mihai, am vorbit un pic cu el despre asta, dar mi-a zis chestii pe care deja le stiam. Am adormit greu, facandu-mi tot felul de probleme. Sambata seara mi-am facut putin curaj.

Sambata seara a fost si Ana la mine. Mi-a prins bine sa o revad dupa atata timp si we had some catching up to do. M-a ajutat sa imi dau seama de niste chestii, dupa ce i-am povestit despre ultimele 2 saptamani. (Other stuff, stuff that isn’t here, stuff that sometimes bothers me more than my leg.)

–––––-

Azi s-au facut doua saptamani de cand nu am mai mers. Doua saptamani in care s-au intamplat multe. Am realizat mai multe chestii stand locului decat as fi realizat in mod normal. And I’ve been a better person while damaged than on most normal days. That’s something worth thinking about.

–––––-

On a different note, m-am uitat la poze aseara. Am dat de poze cu Mamaie si cu mine. And the way she looked and smiled at me.. Stateam si zambeam la o fotografie stiind ca acel zambet al ei era vazut de toti, dar era doar pentru mine, nu ca se faceau poze, nu ca s-ar fi uitat restul or whatever. Si nici nu conta ca eu nu ma uitam la ea cand imi zambea astfel. Taking this idea beyong those pictures, I think that’s how love is or at least how it should be. Mi-e dor.

http://www.youtube.com/watch?v=i_4SrmKaCx4 – Nu merge incorporat, nu stiu de ce.
(Ma incanta cam la fel de mult ca si cover-ul lui Maxence Cyrin la No cars go, de la Arcade Fire.)