Ieri am stat cuminte. Filme (A Brokedown Melody si The Lorax), muzica (Vincent, pe repeat, la pranz), conversatii pe peste tot.

Am reluat legatura cu cineva.  Cineva care a fost in Vama in weekend si daca vorbeam mai des as fi stiut. Si mi-ar fi prins foarte bine, ca ma stie de vreo 9 ani si ar fi stiut el cate ceva sa imi mai taie din panica.

Am inceput sa ma invat cu injectiile, dar tot nu cred ca o sa fiu in stare sa mi le fac singura anytime soon.

Ah, ieri s-a dus mama cu rezultatul si la doctor. Cica a zis ca asa ceva a mai vazut numai la fotbalisti. (Ai mei nu cred ca pur si simplu am cazut, au impresia ca m-a lovit careva.  Si chestiile spuse de doctori nu prea indica o cazatura, but I did fall, as stupid as it is. Yeah, I’m feeling silly about it now.) Luni dimineata imi scot gipsul* si stabilesc ce e de facut in continuare. S-ar putea sa fie nevoie de operatie daca nu evolueaza bine pana atunci. Daca e totul ok, trec pe orteza (sau atela-minune, cum i-a zis doctorul duminica). A zis ca e bine ca nu mai e asa umflat, though.

Drumul de dimineata nu scade sub 9 minute, aparent. Si azi m-am simtit foarte obosita cand l-am facut. Azi voiam sa ma spal si pe cap, dar nu stiu daca sunt in stare, avand in vedere ca ma doare tot corpul de parca m-ar fi batut careva cu ciocanelul peste tot cat am dormit.

––––––

*Stiu ca se scrie si gips si ghips. Eu scriu gips si pronunt „ghips”. I hate it cand lumea pronunta gips, dar scriu gips pentru ca ma gandesc ca de la scriere avem si 2 moduri de pronuntie. Nu stiu daca am prea multa logica in ce zic aici.