Cand ascult muzica, am obiceiul sa pun intrebari. De mica fac asta, fara niciun rost. Like „urmatoarea melodie o sa imi spuna blablabla.” It just so happens that sometimes, they match my questions. Sometimes, ca de multe, multe ori, sunt pe langa. (Probabilitati, ca doar cu asta mi-am batut capul zilele astea, cu tablouri de x si y si integrale si F(x). Dar am scapat azi.)

Si (fara intrebari, ma simt stupida oricum) din ce-a ramas in seara asta..

http://www.youtube.com/watch?v=Rdmnv1MxIxc

http://www.youtube.com/watch?v=mh7RD-_pcLI

http://www.youtube.com/watch?v=m9IZw97Z1fM

Si mi-am dat seama ca exista locuri in care nu pot merge singura. Si sunt stinghera cand merg cu altcineva. Duminica am pus asta si in cuvinte: „Eu nu pot sa stau aici.” „De ce?” „Am amintiri aici.”

Si sunt locurile mele, pe care le impart cu putini. Locuri in care mi-ar placea sa duc anumiti oameni candva.

Si sunt parti din mine pe care le pastrez doar pentru unii.

Sunt chestii pe care le accept doar unora.

Sunt chestii pe care le permit doar unora.

Si sunt unii oameni care poate merita sa fiu asa cu ei, dar nu pot eu.

––-

Azi n-aveau Lipton de zmeura. Dar caramizile inca se asteapta escaladate.

Si, intr-o buna zi, o sa tac si eu. Dar mai e pana atunci. Imi pare rau daca te deranjeaza.

(De ce sunt toate astea aici, in ochii tuturor? Pentru ca nu le mai pot spune direct. Si tu nu o sa intrebi de parole. Si vreau sa fie aici in caz ca la un moment dat te vei intreba ce fac. Sunt pentru tine, nu pentru restul. Restul habar nu au de holurile cu pereti de caramida.)