Imi plac zilele ca cea de azi, care curg de la sine. Te vezi cu oameni, unii mai cheama si pe altii si, in ciuda diferentelor, they.. click.
Jocuri, raspandit ca pe 29 e Battle Kon, molipsit oameni noi cu Revista de Povestiri, planuri de mare si discutii despre tricouri colorate, relatii, casatorie si gene de copil rasfatat.

Centrul Vechi. Ana rasfoieste, apoi citeste. Iar o ea pe care am cunoscut-o azi pune mana pe numele autorului:
„Il stiu pe tipul asta.”
„Pe bune? De unde?”
„Ecologizari, drumetii la munte.”
„Ah, eu din facultate.”
„Care din ele?.. Pe unde mai e?”
„Pe.. peste tot cred.” Si atat, oricat de mult mi-ar fi placut sa mi se spuna povesti. Am schimbat subiectul.

Small world. I can’t help feeling that lately my world’s been getting smaller and smaller.

Inapoi spre Romana.
„Problema voastra, a femeilor, e ca va uitati dupa cine nu trebuie. Nu cautati un tip care vrea sa se implice, care sa vrea ceva serios.”
„But I’ve been there, am fost intr-o relatie serioasa 3 ani..”
„Aia nu a fost relatie serioasa!”
„Cum sa nu?!”
„Ce intelegi tu prin relatie serioasa?”
„Sa te implici, sa vrei sa fii cu cineva care vrea sa se implice, la randu-i. Sa petreceti timp impreuna, sa impartiti chestii, sa-”
„Aia nu e relatie serioasa, aia e o relatie. Devine serioasa cand iti faci planuri de nunta, vrei o familie..”
„Eh, pana acolo mai sunt ani.”

Romana. Tei si Skittles dincolo de gangul de negasit.

Str. Arthur Verona, Street Delivery. Aglomeratie, nervi, miros de iarba peste tot. Hipsters united. Ne-am reintregit grupul, l-am mai marit, hai in Centrul Vechi

Aglomeratie. Ne despartim in 2 grupuri, fiecare in alta parte. Coada sa inaintezi. Ca vitele in drum spre abator. Mi-am pierdut rabdarea.

Peynirli. Mancam. Mini-parada Lady Gaga themed, cu tipe cu chestii mulate si accesorii metalice pe cap si pe haine. Trenuletul era condus de un tip cu un fel de coama, o pelerina si un slip cu chestii mirror-like on them. Deci m-am uitat instant in alta parte cand am vazut slipul. Dafuq. Si multa, multa lume. Mi-era rau fizic de la aglomeratie, parca imi respirau in ceafa jdemii de suflete.

The Harp. Limonada si clatite cu inghetata. Mai vine cineva si ni se alatura.
Baietii:
„Mai, eu vreau sa ma insor. Si nu gasesc.”
„Noi doi avem aceeasi problema.”
Si vad ca mai toata lumea cauta si nu gaseste, indiferent de varsta. M-a incantat sa vad ca omul ala spera si cauta, dupa multi ani de incercari, despite the two of them claiming a specific bitterness about all this.
„O sa vedeti si voi cand ajungeti la varsta noastra. Or sa se schimbe lucrurile.”

„Si la un moment dat te saturi, ca un balon care se umfla si se umfla si apoi se sparge.”
Quietly: „..sau ramane pe noptiera, mocking you.”
„Ce?”
Deep sigh.
„Long story.. Cineva mi-a umflat un balon in toamna si mi-am zis ca o sa astept si o sa sper cat inca mai e balonul. Balonul inca exista.”
„Oh, come on!”
„Tu privesti altfel lucrurile, gandeste-te ca noi avem o varsta si am trecut prin multe si nu mai speram la fel. Mirela are alta varsta si inca mai poate vedea lucrurile asa.”

[„Cand te vad pe tine sperand asa, ma faci sa cred ca o sa pot spera si eu iar.”]

Ni se alatura si un al cincilea.

In drum spre Barfly.
„Unde o fi nevasta-mea?”, intreaba unul din cei care isi cauta una.
„Cu altul.”

Barfly. Empty.

Headed home. Coplesita de.. mahnire. Obosita. Claustrofobica. Si cu vocea lui Nicole Kidman in minte, fredonand acelasi vers: „some people wanna fill the world with silly love songs”.

Edit: Nu mai functioneaza bine Publicize-ul cu Yahoo! Updates.