Vreau un loc pustiu, suferind de o lipsa acuta de zgomot. In care sa nu aud tacerea ta. In care sa-mi aud doar departarea de sunetele celorlalti.

In care sa nu adie vantul deloc. Iar iarba parjolita sa arda in nemiscare.

In care sa fie amiaza si sa dogoreasca soarele. Si picioarele mele goale sa ridice praf rosu de pe pamantul fierbinte. Sa ma intepe in talpi caldura. Sa ma doara fiecare pas.

Sa fiu in rochia galbena. Cealalta rochie galbena, pe care trebuie sa o ridic cand ajung sa merg prin iarba.

Cu parul despletit.

Si sa-mi fie cald, sa am pielea uda si sarata.

Sa am buzele uscate si sa tanjesc dupa apa.

Sa-mi fie greu pana si sa respir. Sa-mi simt gura arsa si plamanii plini de praf.

Si sa ma plimb aiurea, departe de oameni si de cuvinte, miscandu-ma lenes, in cautarea unei umbre. Sa ma asez pe un petic de iarba ramasa inca verde. Sa caut nori si sa citesc curcubee in asteptarea ploii.