„Greu de gasit.”

Dar te-ai gandit vreodata cum se simte un ac in carul cu fan?

Da, poate ca exista doritori sa gaseasca acul ala.. candva. Dar cautarea sa e prea anevoioasa, why bother finding it? Iar acul va ramane in carul cu fan, unde altundeva ar putea sa dispara? Va ramane printre paie goale pe dinauntru, pana cand cineva il va descoperi. Pana cand cineva va lua si va petrece fractiuni de secunda cu fiecare fir de iarba uscata inainte sa le dea la o parte, in cautarea sa. Multe, multe, fire de iarba. (Si aici imi revine chipul zambitor al cuiva, dintr-un cosmar de mai demult: „La ce te asteptai?”)

Pe de alta parte, nu ma consider atat de speciala precum acul din carul cu fan, nu ma vad cum ma vad acei oameni. Pur si simplu raman si ma gandesc ca daca cineva ca mine, cu toate defectele pe care le am, comes out as worthwhile in somebody else’s eyes.. cu ce fel de oameni au umblat ei pana atunci? In ce lume au trait? Cat rau au indurat? Si de ce nimicurile firesti pentru mine sunt atat de neobisnuite pentru ei?