De o saptamana tot incerc sa imi adun cuvintele pentru ultimul an. M-am oprit la partile bune, pentru ca alea sunt usor de trecut in revista. Dar restul… eh, restul sunt ceva mai greu de infruntat. Ieri, in sfarsit, imi luasem caietul meu de scris diverse chestii mai personale*, am scris doua randuri si m-am oprit la The Good. Azi.. I’m giving it another go. So:

The Good

Ana. On the top of my list. Stateam ieri sau alaltaieri sa imi amintesc cum am ajuns sa open up, ca la Diham habar nu aveam cine era Ana si de unde a aparut, la Padina era si ea pe acolo, la Revelionul trecut era like yeah, Ana, she’s funny, la Revelionul Pathos am stat in aceeasi camera si am fost in aceeasi echipa, a bit better. Si serile de miercuri din Iron, intre. Apoi a fost seara aia de luni, din Iron, unde m-am dus avand cu totul alte planuri, and we had like a girls’ night out cu Roxana cu tot. Si de-acolo a inceput totul cu povestitul, cu parerile, and all the rest. Apreciez mult ca nu e a girlie-girl, ca e mai baietoasa din cand in cand, e open-minded, face de toate, and in spite of what I’ve done in 2011 she’s there for me, without judging or anything. Si din cand in cand ma surprinde.. de exemplu, chestia la care toti imi spun ca nu e bine, ea o considera destul de ok ca sa o incerce si pe pielea ei. (Dar sa stii ca restul au dreptate, I keep learning that the hard way every single damn time, apoi sterg cu buretele si o iau de la capat cu zambetul pe buze. But that’s not being happy, that’s just being stupid.)

Muc. O sa il trec asa pentru ca atunci cand nu se tunde are parul precum un clovn de jucarie, pe care il aveam cand eram mica, si pe care l-am denumit eu Muc. Anyway, in iarna trecuta a fost cineva care m-a scos la plimbari si la bere. Mi-au facut bine conversatiile alea, it felt really good to have someone interested in who and how I am. My guy friends don’t like him, they say he’s a jerk. Dar mai tot anul am putut schimba cateva cuvinte cu el cand aveam nevoie de parerea cuiva cu ceva mai multi ani in spate si mereu a fost acolo sa ma asculte daca aveam sa ma plang de ceva. Chiar daca nu stia de fiecare data ce sa imi zica, ma asculta. And sometimes, that was exactly what I needed.

Apreciez si ca am reluat legatura cu mai multe persoane din trecut. I’m really hoping to keep those things going.

O oarecare independenta, castigata pas cu pas. Hah, imi aduc aminte de ce am scris mai demult cum ca in cazul meu, earning my freedom is sort of like building an underground tunnel, keeping quiet and hiding the evidence until I’m far away from the guards. Part of that is still a bit true. Dar continuarea la asta trebuie trecuta la The Ugly.

Ceahlau. Eram noaptea pe munte. Nu adia deloc vantul. Era senin si era luna plina, inchisesem si frontala la un moment dat. Si se vedeau o groaza de stele si luminile localitatilor de la poalele muntelui se vedeau clar, pana departe. Era liniste si se auzea cum scartaie zapada sub pasii nostri.

M-am mai schimbat, ca tot omul. Am mai multa incredere in mine, pot discuta mai usor cu oamenii. Inca am probleme cu acceptatul complimentelor, insa. Si inca invat sa fac complimente, nu laud lumea des.  Si invat sa fac tot felul de chestii singura and it feels really good. Nu mai stiu exact in ce context, dar mi-am amintit acum de doi oameni destul de asemanatori care imi trantesc din cand in cand aceeasi replica: „You’re growing up. It comes with the territory.”

Am invatat ca la mare nu te vei simti niciodata singur. Poti sa fii doar tu si marea, si tot nu te va apasa singuratatea, iar orice te intristase pana atunci.. pur si simplu won’t be worth the trouble.

I got over my intimacy issues! Trei la numar, descoperite acum mai multe luni… le-am depasit pe toate anul asta. With the wrong person, though, but it’s still something.

Si last but not lesst (bine, or mai fi, dar la ce memorie am eu..), I got myself a bed. Primul pas spre mutat si ori in weekendul viitor, ori in cel de dupa, mai adaug ceva.

The Bad

Am revenit la un.. viciu, sa ii zicem? Poate fi un om un viciu pentru o alta fiinta? Si ca tot suntem la vicii, m-am apucat serios (eh, nu foarte serios, totusi) de un alt obicei prost.

M-am oferit picatura cu picatura unor oameni foarte misto, iar celor care chiar nu meritau m-am oferit cu totul. Let’s trust them, let’s give them the benefit of the doubt. And then.. oh, fuck.

Tot nu mi-am dat a doua licenta.

I was the other woman. Twice.

I lied a lot this year.

Mi-am incalcat hotararea luata pe malul marii. Si o mare parte din timp am fost incantata de asta. Now.. not so much. Some things don’t change, no matter how open-minded one would be about them.

The Ugly

The entire X chapter. Cu punctul culminant de ziua lui. „Il vrei pe el, o sa ajungi impreuna cu el!” „Nu e adevarat, nu o sa ajung cu nimeni!” „Ba da, il vrei pe el! El o sa te faca fericita!” „Nu, lui nu ii pasa daca sunt fericita!” „Ba da, daca zice ca te place inseamna ca ii pasa!” si asa mai departe. Childish lines. Dar tot restul anului nu a avut nimic childish toata chestia asta, niciun pic de inocenta. I used him, I twisted him, I twisted the truth. Pe de alta parte, asa cum i-am zis si lui, am fost cu el tot atat de sincera pe cat am fost si cu mine. Mult timp am inchis ochii la o grrroaza de chestii si m-am evitat pe mine insami de si mai multe ori. And I wanted to add here a list of how I am in his words, but I’m too.. ashamed to share that.

Am ramas aici cu o restanta de la independenta de la The Good. Nu e neaparat legata de anul asta, e general-valabila. I never broke up with a guy until I found somebody else to spend my time with. The weird thing is that now that I’m single this took a really weird turn, especially during the past few months.

I think I’m turning into a bit of a hedonist. Add that to the fact that I become easily addicted  to whatever or whomever brings me pleasure, and that can’t turn out ok. (Although addicted is too strong of a word for somebody whose ego is acting up strongly every now and then. And if you don’t know when those moments are, you’ve clearly spent too little time around me. )

Un fel de concluzie

Acum ceva timp, am vazut scris pe o imagine*: Never regret anything, because, at one time, it was exactly what you wanted. Cam asa si aici. I never claimed to be a good person. Asa ca momentan mi-e bine. Si.. sunt fericita in imperfectiunea mea.

–––––––––-

*It’s not a diary. I’ve had 14 diaries, I should know.
**E si aia salvata pe undeva. Daca dau de ea, o sa o adaug.