Am ajuns intr-un punct de who the fuck cares si what’s the God damned point. In ultimele saptamani/luni mi-au ajuns la urechi jdemii de replici placute, extrem de placute. Laude, complimente, am surprins oameni in mod placut. Dar le simt doar ca pe niste vorbe goale si imi vine de fiecare data sa le rasucesc si sa le intorc intr-un mod dur celor care mi le adreseaza. Insa prefer sa privesc in alta directie si sa las un zambet amar sa imi apara discret, in coltul gurii. Daca e intuneric imi permit sa imi dau si ochii peste cap, cat mai tacticos posibil.

Hey, esti ok? Da. Nu. Ce rost au politeturile de cateva ore daca nu vor fi acolo si maine, si poimaine si.. oricand? Nu merita sa stric acele cateva ore cu orice tin in mine. In fond, sunt problemele mele si fiecare le are pe ale lui. Fiecare cu problemele lui, those were/are the rules.

Si, in acelasi timp, cata constanta pot cere de la cei din jurul meu cand eu nu sunt in stare de acelasi lucru? Cand sentimentele mele se schimba in cateva zile. Cand incantarea de la inceput se transforma in ecouri de iar? si unde ti-a fost capul? in cateva saptamani. Si totusi, in acelasi timp, capitulez iar si iar, oferind din ce in ce mai mult controlul altcuiva. In fond, sunt a mea tot restul timpului, merit o pauza. Acum cateva zile chiar spuneam cuiva sa inceteze cu analizarea detaliilor, ca nu are niciun rost. Eu ziceam asta. Eu! Care zambeam la cel mai mic amanunt. Poate ca am obosit, poate ca it just doesn’t get any better. Or maybe it does, dar sunt prea stoarsa de energie sa depun efortul sa caut in alte parti ce nu am gasit aici.

Apoi apare altcineva care tranteste aceleasi replici, poate chiar mai elaborate. Si, la inceput, raspund cu zambet sincer. Dar, trasand o paralela rapida, colturile gurii se lasa in jos, iar privirea se fixeaza ori pe geam, ori pe peretele opus. Departe de ochii celuilalt.

Hey, esti ok? Da. De fapt nu, dar sunt prea obosita sa ma pun in cuvinte si pentru tine. Intrebarea nu e suficient de interesanta pentru mine, iar tu oricum nu pari destul de interesat de raspuns. Hai sa ne clatim mintile in cuvinte goale, in politeturi.

Si totusi.. nu am nevoie doar de niste cuvinte, parca mai degraba prefer tacerea*. E mai sincera.

*The outcome will surely not be changed in any way by simple words.