Cat valoreaza o amintire? Sa o creezi, sa o traiesti, sa o faci a ta, sa o imparti cu altii, sa o refolosesti, sa o modifici, sa o stergi?

Partea de creatie teoretic presupune costul cel mai mic. Apare in mod inconstient si fiecare isi aminteste acele parti importante pentru sine. Aici apare prima data ideea de egoism, ca doar nu construim sinapse in capetele altora. Totusi, orice fel de gest ce poate fi amintit ulterior, bun sau rau, presupune o oarecare deschidere a ta catre altcineva. Si asta nu e usor de oferit. Marchezi locuri, melodii, filme, mancaruri, atingeri, saruturi si cate si mai cate. Cel mai grav e cand marchezi acele momente / chestii cu cineva pentru prima data. Pentru ca la alea te mai intorci, din cand in cand, mai des decat in cazul altora.

Nu vei tine niciodata minte tot, dar uneori, pe neasteptate, iti vei aminti mai multe detalii, pe care cumva ai reusit sa le blochezi. Neatentie, siguranta falsa, negare sau oricare ar fi fost motivul, din cand in cand iti mai amintesti. Oricat de rau s-a ajuns in final, mereu am pastrat mai aproape amintirile placute. Amintirile neplacute sunt pastrate mai vagi, mai scrise cu liniuta, de la capat, cat sa trag niste invataturi din ele. Dar cu ce au gresit cei care vin mai tarziu pentru a ii trata cu suspiciune datorita celor din trecut? Tot ce se ofera in urma amintirilor neplacute, cand cunosti pe cineva nou, e un benefit of the doubt oarecum masluit, iar increderea devine un dar din ce in ce mai greu de oferit.

Si ieri, oricat as pretui amintirile placute din trecut, am ajuns intr-un moment in care nu doresc sa mi le impart cu persoana cu care le-am creat. Si totul a inceput cand mi-am amintit ca am cartea preferata la el. Shogun, de James Clavell. Nu vreau sa impart acea carte cu el, nu vreau sa stie de acea carte, nu merita sa aiba acea carte. Nici caietul cu amintiri, pe care l-am scris frumusel, de mana, in primul an. I want all of that back, all to myself. So keeping the memories for myself and getting the details away from him will sort of cost me a bit of my pride, as I’ll have to do it on his terms.

And what’s left is to alter the memories. Keeping the good guy he was for three years in mind. Forgetting that one he is now. And learning that clean cuts are sometimes better than attempting to be friends. Even if it did almost work out during the last year.

And yes, Mr. Sort Of, you were right. Can’t fix a wound with the same lighter that caused it.