In miez de noapte sau… pre-miez de dimineata, ma rog, stateam in pat, ascultand Bloodstream, sub paturici albastre*, si mi-am amintit o conversatie. M-am dat jos din pat si am cautat-o prin arhiva. Stiam ca era de inainte de ziua mea, dar nu prea inainte, ca era prin zilele alea in care ma tot intrebam ce vreau, ca sa stiu ce sa imi doresc cand suflu in lumanari**.

Cand am scris despre Puzzle Pieces, imaginile mentionate mi-au ramas in minte ceva timp, destul cat sa le vorbesc si altora, in particular, despre ele.

Eu : eu am avut o stare super ciudata ieri
M. : cum asa?
Eu : am vazut chestii care m-au intristat
Eu : si au fost ieri faze in care smth inside just felt like smiling din cand in cand, dar nu imi aparea si pe fata zambetul
Eu : asta pana pe la 8 si ceva cred
Eu : am fost ieri cu ai mei la dada la spital si pe la cimitire
Eu : si dada e ok, s-ar putea sa il dea acasa chiar pe 21. daca nu, ma duc sa papam macar niste briose impreuna ca nu cred ca are voie tort
Eu : eh, ma rog, la unul din cimitire
Eu : era o cruce alba, cu un iepure de plus prins de ea
Eu : era un copil, care traise doar 5 ani
M. : pfff
Eu : si avea jucarii si de jur imprejur
Eu : si iepurele semana cu Iepu
Eu : Iepu e iepurele pe care l-am primit eu de la Bunica Coca
Eu : la 5 ani
M. : asta cred ca a fost minim dubioasa
Eu : si seara, pana sa ma vad cu ana
Eu : stii ca la universitate e santierul ala
Eu : pentru parcare or smth
M. : da da da
Eu : si sunt imagini din romania pe gard
Eu : am trecut pe langa 2 batrani, fiecare in dreptul altei imagini
Eu : si se uitau asa lung, parca sorbind din priviri imaginea
Eu : smth like i’ll die before i get there
Eu : si niciodata nu o sa avem timp sa facem tot, sa ajungem peste tot pe unde vrem
Eu : cand am ajuns acasa vorbeam pe mess cu un tip din timisoara
Eu : si el: ma duc la magazin, vrei ceva?
Eu : si m-am trezit raspunzand: timp
Eu : e fucked up sa cer timp la varsta mea

Timp sa zac. Timp sa imi dau seama ce anume vreau sa fac in urmatoarele cateva luni. Timp sa gasesc un raspuns la vesnica intrebare de „what’s the point?”. Timp pe care sa il investesc in altii. Timp care sa fie investit in mine. Timp sa hoinaresc. Timp sa dorm fara sa ma trezesc dimineata din 5 in 5 minute stiind ca o sa imi sune in curand alarma. Timp sa citesc nenorocita aia de carte care imi place, dar ale carei ultime capitole le-am parcurs cu viteza de 2 pagini / ora, cu jdemii de pauze. Timp sa fac ceva cu propriile-mi maini, sa pictez pana nu mi se usuca naibii culorile, sa scriu cele 5 chestii pe care le am in minte sau sa ma folosesc de un ciocan sa imi repar un sertar si sa iau surubelnita si sa aduc la nivel toate usile de la dulapurile din bucatarie***. Hah, si timp sa gatesc! De o saptamana astept sa pot sa gatesc pe indelete, nu grabita, cum fac cand ajung noaptea acasa.

Pur si simplu timp. De umplut, as avea cu ce sa il umplu.

A.: „Ai 24 de ore intr-o zi. 8 ore la serviciu, 2 ore pe drum, 8 ore trebuie sa le dormi. Mai mananci, mai te speli, mai ai de rezolvat si alte chestii. Iti raman vreo 2 ore de timp liber pentru tine, Mirela. Ce poti sa faci in alea 2 ore?” (Citat aproximativ.)

––––––––––––––
* doua, ca tin sa dorm cu geamul deschis si tind sa ma dezvelesc macar de una in timpul noptii.

** shut up, it’s a childish joy which I intend to keep.

*** imi place sa ma joc cu suruburile de la balamale. One of those weird hobbies, I guess.