Am terminat acum ceva timp sa citesc „Eu, motanul”. Mi s-a parut tare draguta cartea si simt nevoia sa o raspandesc printre cativa oameni carora s-ar putea sa le placa.

„Daca imi aduci cartea maine, o dau cuiva seara. Daca mi-o aduci dupa, s-ar putea sa o dau altcuiva, la mare.”

Mi-a adus-o „maine”. Funny how things work out sometimes.

Oricum, ziceam ceva de mare, dadada. Intentionam sa plecam vineri spre sambata dimineata, dar trenul respectiv nu mai circula in septembrie. Asa ca am plecat cu trenul de 6.50, sambata dimineata, dupa o ora de somn (si-aia intrerupta). Cu Serban m-am intalnit jos. Am vrut sa mergem sa luam Ouzo de la apartament, dar eram in intarziere, asa ca am renuntat. Again, funny how things work out sometimes.

La gara ne-am intalnit si cu Ana. Am luat un mic dejun rapid in gara (Ana si-a luat o cafea atat de buna incat nici pana la Mangalia nu s-a indurat sa o termine) si ne-am urcat in tren. Drumul lung, vagonul destul de liber, iar dupa Constanta am fost doar 5 oameni in tot vagonul. Ei doi au dormit, eu m-am foit in draci si m-am plictisit. Cand ma plictisesc am obiceiul sa ma scotocesc prin geanta, dar mi-era prea lene sa umblu in rucsac. Dar stiam ca ceva bun tot trebuie sa am in el. M-am chinuit sa recapitulez continutul sau in minte. In sfarsit, hit motherlode cand l-am deschis si am gasit susanul.

In Mangalia ne-am cazat, ne-am schimbat si ne-am dus in cautarea statiei de autobuz spre Vama. De cand ajunsesem iar in Mangalia tot aveam impresia ca o sa ma impiedic… again. Abia asteptam sa scap de slapi, iar in statie (dupa ce ne-am lamurit care e) m-am descaltat, shortly followed by the rest of our small pack.

Eu.. nu am mai mers in Vama pana anul asta. Si din ce am citit pe net m-am ingrozit, tot incercam scuze sa nu mergem etc. Ana vroia scufundari. Buuun, pana la urma am ajuns. Wooow, look at the water! Apa arata mult prea bine pentru Marea Neagra, m-a surprins la fel de mult ca data trecuta cand am inotat noaptea in apa limpede in Mangalia. Ana si prietenii ei s-au dus la scufundari, eu si Serban am ramas pe plaja. Si am adormit, cu fata ingropata in propriu-mi par ud si incarcat de sare.

Tot legat de ce scrie pe net despre Vama, cum ca e foarte jegoasa si ca lumea lasa mizerie pe plaja… Am stat mai multe ore pe plaja si in mai multe locuri. Si pe toti din jurul nostru, cand se ridicau, ii auzeai ca hai sa strangem astea, ca nu e frumos sa le lasam aici. Astea variind de la sticle si cutii de bere pana la hartii si paie si ce-or mai fi avut.

Mai tarziu am baut niste Cuba Libre, le-am ascultat povestirile de la scufundari, iar mai pe seara ne-am intors in Mangalia, urmand sa ne hotaram daca revenim noaptea sa bem in Vama. Din fericire, noaptea ne-am petrecut-o in Mangalia. Am mers pe faleza si pe dig. Si in timp ce Ana facea si ne facea poze, povesteam cu Serban tot ce am avut pe creier in ultimele saptamani. Am pastrat acele momente de tacere de pe dig, fiecare cu gandurile sale.

Am imaginea darelor de lumina pe suprafata apei si lumina verde din port palpaind si din cand in cand intrerupandu-mi (ce cuvant aiurea) gandurile. Mi-am dat seama ca la mare totul doare mai putin. Si ca langa mare nu poti fi niciodata singur. Mi-am insirat o lista lunga de pareri si de idei. Si am plecat cu o decizie. Decizie pe care am incalcat-o cand am revenit la Bucuresti si imi pare rau acum.

Am adormit relativ devreme, dupa si mai multe povesti pe terasa casei, cu intentia de a ne trezi la rasarit. De dimineata, se trezeste Serban, ma trezeste si pe mine. O trezeste si pe Ana: „Nu, oricum ne trezim in fiecare zi de dimineata!” si isi pune perna in cap sa doarma iar. Pe la 10 ma trezeste Ana, ii zic ca mai stau pana se trezeste si Serban. Ea, silitoare, se duce afara sa invete pentru examenul de a doua zi. Pe la 12 ma trezesc eu si Serban tot dormea, iar Ana.. era iar cu capul sub perna.

Ma rog, ne-am trezit si… hai iar in Vama, a fost misto ieri. Ne hotaram sa mergem la geocache-ul de langa Vama. Cerem detalii tipului de la autocar, ca sa vorbeasca si cu soferul sa ne lase sa coboram mai devreme. Ii povestim de geocaching si m-a incantat ca i-a placut ideea si era entuziasmat ca sunt si in Mangalia.

Dupa mers prin iarba uscata (eu in rochia lunga, galbena, ridicata ca sa pot pasi), mai multe zgarieturi si cativa melci striviti in slapi (ei, nu eu), am ajuns si pe movila. Erau doi tipi cu parapanta pe sus, cam greu sa fim stealth about the cache. Ana mai facea poze, am scotocit  bine prin cutiuta si m-am ales cu un trackable. Am coborat si am ajuns la pescarie, unde ne-am intalnit si cu restul. Si am asteptat mancarea, si am asteptat-o si am tot asteptat-o si dupa ce am mancat tot mi-era foame.

Dupa o ultima baie in Vama, ne-am dus iar in Mangalia si Ana ne-a parasit duminica, sa mearga sa ia examenul de luni dimineata. Ne-am dus pe dig, ne-am catarat pe pietre dupa un alt cache, dar nu l-am gasit. Am vazut chestii misto printre pietre si m-a incantat cataratul in sine, m-am simtit iar copil.

Am ajuns pe la gara sa isi ia si Serban bilet, scandal intre casiera si un tip care platise biletele cu 2 zile in urma si cu vreo 20 de minute inainte a vazut ca aveau alta destinatie. In afara de tipete, situatia era chiar haioasa.

Spre seara am ajuns iar la plaja, am finalizat un geo-challenge, si am intrat cu fusta alba in apa. Iar m-am jucat ca un copil prin apa si am inotat mai multicel. Era excelenta apa si plaja era pustie. Eram singura fiinta din apa and I like that kind of solitude. Toata seara la orice faceam ne ziceam „ce pacat ca a plecat Ana, i-ar fi placut si ei..”. Yeah, we missed you…

Tot weekendul m-a incercat o stare de atemporalitate si de nepasare de orice si oricine. M-am bucurat de mare cum nu am mai facut-o de multicel. A fost si apa ok, am avut si starile de spirit impartasite de restul, am vazut chestii noi… Si de unde ma asteptam sa ploua, mai toti norii au plecat cand am coborat noi din tren, la Mangalia.

Uf, si luni ne-am intors si am mers la munca. A fost chill si la munca, dar tot… mare.. munca.. meh.

Si da, titlul l-am avut la status, prima parte am folosit-o sa imi exprim starea cuiva si imi place mie cum suna.