In ultima vreme timpul liber mi-a devenit mai limitat, cum era si normal, totusi. Si am fost nevoita sa invat sa ma bucur altfel de el. Nu pot spune ca am devenit o fiinta mai eficienta, nici macar ceva mai organizata. Pur si simplu am invatat sa aduc vacanta cu mine, cam cum e si cu Mahomed si muntele.

Ma bucur de orice tampenie, ca un copil si, tot ca un copil, mereu voi avea acadele si alte chestii bune prin geanta. Si jucarele (gen Mini-me si clepsidra cu nisip portocaliu si ratusca pe care mi-a dat-o.. bine, pe care am luat-o de la Luci in Kulturhaus). Si muzica. Si o carte. Si o agenda plina de randuri destinate multor oameni, scrise cu un pix cu pasta inchisa la culoare. Si guma de mestecat optimista. Si altele de genul.

In loc de o tigara prefer o cafea calda si o plimbare prin ploaie in pauzele de la job. Iar cerul luminat de fulgere frante imi aduce aminte de nopti intregi pierdute pe malul marii. Si de dormitul pe balcon si vazutul primei stele cazatoare, cand eram mai mica.

Nopti cu cer instelat si luna ciudata. Luna portocalie vazuta printre 2 jardiniere si o balustrada cu vopsea alba cojita. Si o lumanare greu de stins. O baie placuta si o sticla de ouzo. Ore de nesomn si nerabdare, rasaritul devenindu-mi semnul ca ar trebui sa adorm. Apa, in toate starile ei de agregare. Dans aiurea, fara muzica, just because it feels good si ras sincer, zgomotos, fara un motiv anume. Doar de fericire pura.

Nu o sa mint, au fost si parti mai intunecate in perioada asta, inclusiv 20 iulie, zi cu amintiri pline de praf pe care le-am descoperit mai vii decat mi-as fi dorit. (Desi „vii” nu e tocmai cuvantul potrivit aici.) Dar cumva m-am regasit pe mine, cu o idee de ce vreau ceva mai bine conturata, dar deocamdata fara nici o tragere de inima sa ma indrept in acea directie. Si asa cu imi ofer tot timpul din lume pentru chestii de nimic, I’m gonna take my sweet time on mostly everything I’ve come to enjoy. Asa ca momentan vreau sa ma bucur de prezent, de ce pot face in clipa de fata, fara sa ma gandesc la ce va fi, fara sa imi mai pese de posibilele consecinte si daca e sa iasa bine, what can I say? Even better.

Anyway, I’m quite happy with what I’ve been getting and I’m eager to experience whatever’s coming my way.