Uneori ar fi util un buton de hold sau de pauza pentru viata de zi cu zi. Sa te opresti din replici politicoase si zambete placute adresate altora, sa te uiti la propria-ti imagine si sa rostesti un „buna, nu te-am mai vazut de ceva timp… cum mai esti?”*.

Sa fie liniste in jurul tau si sa auzi doar zgomotul facut de tine. Propria-ti respiratie in aerul rece al diminetii, doar sunetul pasilor tau, doar fosnetul usor al hainelor tale. Sa nu mai auzi masini, sa nu mai auzi claxoane, sa nu mai auzi urletele motocicletelor (desi, Dumnezeule, ce fiori iti ofera zgomotul motoarelor uneori! **).

Si sa nu mai fie nevoie sa te grabesti, sa iti permiti sa mergi in pas de plimbare. Si daca tot nu e nimeni sa se uite ciudat la tine, sa te bucuri prosteste de ploaie sau de iarba plina de roua dimineata devreme, margand descult(a) si sarind prin balti ca un copil.

Si sa te bucuri de nemiscarea din jurul tau. Sa poti sa prelungesti un sarut, o imbratisare, o atingere, o privire sau pur si simplul statul in tacere in prezenta cuiva, sa nu mai fii limitat(a) de timp.

Sa nu iti pese de timp. Sa nu iti pese de cei din jur. Sa te bucuri de fiecare nimic.

Si totusi, de cand am nevoie de un buton*** pentru asa ceva?

––––––

* Degeaba sunt intrebata ce fac. De obicei raspund cu ce fac in acel moment, sau cu varianta de hai sa vorbim ca sa avem ce face: „bine”.  Dar cum ma mai simt nu prea stiu. In anumite privinte mi-e bine, in altele nu stiu de ce nu simt ceva, orice. Acum vreun an-doi aveam stomacul ghem din cauza asta, plangeam noaptea de groaza si acum… acum nimic in afara de un checklist cu 4 casute de bifat. Pe care nu vreau sa le bifez, dar daca e sa ajung sa le bifez… well, that’s life, I guess. Si nu vreau prieteni langa mine la ultima casuta, nu vreau o strangere de mana, nici macar un zambet de incurajare. Nu simt nevoia, multumesc.

** „Tu te uiti dupa motoare cum se uita baietii dupa fete!”

*** God damned buttons. Because there’s his button, then there’s his button, and then there’s my button. Fiecare in universul sau paralel. And then there is this button in this story, unrelated to all that, but still a button after all.

Which brings us to a song. Dupa care am pus si titlul post-ului. In lipsa de inspiratie, merge.

––––––

PS. Went back on some posts, removed some passwords. De la cel mai recent la cel mai indepartat:  The chaos of silence ; Detalii, detalii ; La ce te asteptai? .