Am hoinarit. Am plecat de acasa, mi-am vizitat plantele, am mers mai departe pana pe la Razoare, am cautat siretul (!) prin parcul de langa. Era intuneric, iarba era inalta, nu avea rost. Nici macar cu frontala. Hai mai departe, la Romniceanu. Cauta semnul alb. Caaare semn alb? Uuu, uite sus fata lui Jack din The Nightmare Before Christmas. Foarte misto cum se vede alb pe negru si cu cerul instelat mai sus. Ce bine ca am aparatul foto la mine! Ce naspa cand realizez ca mi-am lasat memory card-ul in laptop. Hai la urmatorul, la scari. Habaaar n-aveam de scarile astea aici. Si ce frumos e! Si ce bine miroase a salcam si caprifoi! Dar naiba, nu poti cauta aici, cu frontala in miezul noptii, langa casa omului. Hai mai departe, spre Casa Poporului. Cu aspect haunted intr-un mod feeric, avand pescarusi plutind nestingheriti in albastrul noptii. A naibii memorie… Uite copacul! Aici o fi? Dar nu iese. Scot cepul de lemn, trag de sarma si iese! Ma asez frumos pe gard si imi scriu numele. Pun totul la loc asa cum am gasit, ba chiar pitesc sarma mai bine, in coaja copacului. Hai mai departe, spre biserica de la „celalalt km 0”. Inchis. Ok, „intre Timisoara si Galati”. Uite Galati… Timisoara nu o vad de aici, dar mai mult ca sigur e in partea opusa. Noaptea e inchis si e paznic. Ziua e lume si e paznic. Cand dracu’ ajungi in mijloc fara probleme? Eh, las-o… Mi-e foame, hai spre Romana. Oprire la Mc. Aveam chef de ceva nesanatos. In ultimele zile mi s-a pus pata rau pe salatele cu ton si parca prea mult verde strica. Plecat mai departe, pe langa Sava, ICP, pe langa Cismigiu pana pe Elisabeta. Popas de discutat pe o banca de la Opera. Uite conversatii de genul asta vreau eu sa evit. Nu imi plac si pace. Sunt incomode pentru ambele parti si ma fac sa ma inchid in carapace si sa incep sa evit oamenii imediat. Uf, mai departe. Oboseala psihica (si intr-o oarecare masura si emotionala), nu fizica. Mers in pas din ce in ce mai alert pana acasa. Un pa stingher la lift, in timp ce imi cautam cheile.

A, da. Chestia cu scrisul and all the searching for the signs, e legata de Geocaching. Si a fost ieri.

[Si de la cum am scris am ajuns la un fel de poveste fara sfarsit si de acolo la unendlich si oh, yeah, I remember Silbermond!]

Dar asta e mai misto: