Butterflies on my shoes make me run like crazy. Si nu ca trebuie, pentru ca pot si pentru ca asa m-am invatat. In fiecare zi plec prea tarziu de acasa si alerg spre statie tinandu-mi geanta la piept ca sa nu ma incurce. Dar e placut. (Mai putin in zilele in care sunt asa de obosita incat mi-e greu sa respir normal si fara sa fac vreun efort.)

Am chef de viata cam de… marti. Pofta de stat sa povestesc, sa ma leg de detalii, sa pun intrebari, sa ascult povesti. Deci ieri am stat de placere sa ascult la telefon o tipa care mi-a vorbit un sfert de ora despre her „obstructive, passive-agressive ex”, chit ca eu nu o puteam ajuta cu ceva. Si cumva zilele astea ma place si lumea. De la babute care ma iau cu „Oh, I like you, thank you for your help. Now when you transfer me I’m gonna ask for the big cheese and I’ll go yell at him. Because I like you.” pana la tipi ciudati care urla si dupa ce le vorbesc se calmeaza si ma iau cu „Ok, whatever you say, you have a pretty voice.”

Si legat de fluturi… care e logica modelelor cu fluturi si floricele pe talpile pantofilor de dama nu stiu. Sometimes I find them cute, other times I’m turning my head away and/or covering my eyes from all the girlie-ness.

However, now I’m going to soak in girlie-ness, while I’m taking a quick vanilla-peach-scented bubble-bath. Ah, the butterflies…

Si de la butterflies imi amintesc de Bebop… Si pentru ca pe Waltz for Zizi am tot avut-o ba la status pe mess, ba pe facebook, aici punem Space Lion.