„Stii… zilele astea nu am mai vorbit cu multi oameni….”

„Si e ceva rau?”

„Intr-un fel nu, dar pe de alta parte ma gandesc ca izolarea asta de restul lumii nu e tocmai sanatoasa. Raman prea mult cu propriile-mi ganduri si nu e bine… nu in zilele astea.”

„M.”

„Eram obisnuita sa ii vorbesc, dupa atatia ani. Eram obisnuita sa ii vorbesc mult, si fara pauze, de fapt. Si cand ma plictiseam puteam sa dau un telefon sau un mesaj. Obisnuinta, placere, naiba stie.”

„Si acum…?”

„Acum nu. Pentru ca nu merita. Pentru ca m-am saturat sa imi sublinieze mereu aceleasi defecte, mereu-mereu. Si nu vad niciodata cand a fost acel moment in care m-ar fi vazut altfel, ca sa compare asa-zisa ruina de Eu de acum, cu perfectiunea de atunci. Eu am ramas Eu. Ba chiar imi place ca am devenit mai Eu intr-un fel…”

„Adica?”

„Adica… Uite, au fost momente in care ma simteam singura. Si aveam nevoie de afectiune, ca mai tot omul. Si in acele momente as fi vrut sa ma impac. Si totusi nu am facut-o. Acel pas mic, acele cuvinte, chit ca erau doar o idee, le simteam ca pe o tentativa de crima. Impotriva mea. Si tin prea mult la cum sunt acum ca sa ma omor singura.”

„Ti-e teama de el sau de relatie?”

„Mi-e teama de o relatie… cu el. Nu stiu exact cum sa explic… Mie nu imi place controlul in exces. Nu imi place sa decid prea mult pentru doi, nu imi place ca totul sa fie ca mine. E fortata toata treaba asa. Si nu invat nimic de la celalalt, nu invat nimic in legatura cu mine in relatia cu celalalt. Raman… doar eu. O eu mediocra. Pentru ca sunt limitata de propriile-mi decizii, de propria-mi persoana. Pe de alta parte, nu mi-ar placea nici opusul. Nu mi-ar placea pentru ca stiu cum a fost. Nu imi place sa ofer controlul in totalitate celuilalt, mi-e foarte greu sa capat atata incredere in altcineva. Ideal ar fi un echilibru, un transfer al controlului de la o parte la alta, dar in mod firesc, nu „hai, spune tu, e randul tau”. Pentru ca e placut sa te abandonezi altcuiva, dar e la fel de placut sa ti se abandoneze si acel altcineva tie. Si atunci ajungi sa te simti mai liber apartinand cuiva decat te simti de unul singur. Ceea ce e ciudat si nu prea cred ca are logica si pentru altii… Si habar nu am daca ce vreau eu este macar posibil.”

„Si in momentul asta ce vrei, mai exact?”

„… sa dorm.”