Vechiul oras imperial e o carte primita cadou prin octombrie. Pana de curand nu m-am putut convinge sa o citesc. In lipsa de ocupatie mai buna in pauzele neoficiale de la job, m-am apucat de citit, pentru ca simteam lipsa cititului de ceva timp. Si intr-o zi, inainte sa plec de acasa, am pus mana pe cartea asta si am aruncat-o in haosul din micul meu rucsac.

In general e scrisa ok, insa m-au deranjat trecerile prea dure de la o faza la alta. Si emotivitatea excesiva a celor doua fete, precum si felul de a gandi al parintilor, care mi s-a parut deosebit de… aiurea. Dadada, in familia traditionala exista ideea ca ori e alba, ori e neagra and one must obey the parents. Acela este modul de gandire pe care as fi vrut sa il regasesc in aceasta carte. Dar nu. Nu vrei sa te casatoresti cu el? E alegerea ta, trebuie sa fie totul bazat pe dragoste. Ai o sora geamana de care habar nu aveam? Vino cu ea acasa, o sa o adoptam si o sa incercam sa o iubim cum te iubim pe tine. Avem o afacere transmisa din generatie in generatie? Ce conteaza, hai sa o dam dracu’ si sa ne mutam intr-o casuta saracacioasa inconjurata de floricele dragute.

Deci da, mi s-a parut din cand in cand nefireasca si stupida cartea. Insa unele parti mi-au placut, si las cateva citate:


Dar e o viata petrecuta in intregime in interiorul unui vas care reprezinta pentru ei tot universul.


– Daca la varsta ta iti plac astfel de locuri, imi dau seama care-ti va fi viitorul. Semeni cu mine.
– Dar ce, se poate ca femeia sa semene cu barbatul?


– Dintre tanarul care spune ce-i trece prin minte si batranul care primeste dojenile, gandeste-te, cine se simte mai singur?


– […] Un copil drept precum cedrii ar fi minunat, dar asa ceva nu exista, si chiar daca ar exista, la un moment dat tot ar da de greu. Eu cred ca important e ca pomul sa creasca, chiar daca se indoaie sau se pleaca…


– […] Mie imi plac padurile salbatice. In satul asta cedrii sunt ca florile pe care le cultivi ca sa le rupi…
– …
– Daca n-ar fi existat omul in lumea asta, n-ar fi existat nici orasul Kyoto, si peste tot s-ar afla paduri naturale si campuri cu buruieni. Iar locul asta ar fi probabil domeniul caprioarelor si al mistretilor, nu crezi? Oare de ce a aparut omul pe pamant? E o fiinta inspaimantatoare.
– Naeko-san, chiar te gandesti la astfel de lucruri? s-a mirat Chieko.
– Da, uneori…
– Atunci, urasti oamenii?
– Nu, de fapt ii iubesc mult… a raspuns Naeko. Nu e nimic sa iubesc mai mult decat omul, dar oare cum ar fi fost daca omul n-ar fi existat pe pamant?


– Nu-i asa ca fericirea dureaza putin, iar tristetea si singuratatea o vesnicie?