Aparent sunt genul de om care se supara pe altii pentru chestii pe care acestia le-au facut intr-unul dintre visele mele. Inteleg ca e doar un vis, inteleg ca persoana respectiva nu e vinovata ca am eu mintea cu prea multi pitici. Chestia care ma supara este ca, judecand faptele din vis*, imi dau seama ca persoana respectiva chiar ar fi in stare de ele.

In plus, momentul in care, in vis, a venit la mine zambind senin si satisfacut si m-a intrebat privindu-ma fix „La ce te asteptai?” inca imi apare prea real in creieras, pe televizorul piticilor, iar ei reactioneaza ca la un film horror.

Pe bune acum, la ce ma asteptam? Este in stare, probabil ar zambi la fel si in realitate, cu atat mai bine daca eu pot observa totul, pentru a satisface the inner-sadist mai bine.

Ok, ok. Nu e tocmai rationala chestia asta, dar cert e ca momentan ma tem de ideea de a conversa sau a avea orice fel de contact cu persoana respectiva.

Pe de alta parte, visul m-a surprins deoarece desi aveam langa mine doua persoane cu care comunic des si care ma asculta in legatura cu orice tampenie, am cautat o a treia persoana careia sa ii povestesc ce am patit. Probabil pentru ca in legatura cu astfel de probleme m-a ascultat fara sa imi spuna chestii care sa ma faca sa ma simt vinovata sau sa ma simt si mai aiurea decat ma simteam pana atunci, in urma celor pe care mi le-am spus singura.

Asa ca da, nu te stiu de foarte mult timp, iar balanta se apleaca mai mult inspre tine deocamdata. Nu sunt tocmai corecta si nu imi plac balantele dezechilibrate indiferent de ce relatie exista cu cealalta persoana. Dar profit in continuare de faptul ca ma asculti, ca mai bagi din cand in cand cate o gluma si ca nu ma faci sa ma simt aiurea pentru prostiile mele, chit ca si eu sunt constienta de ele.

So thank you for listening and not underlining my stupidity. Hope you’ll let me return the favor.

––––––––

*No sex in this dream. Just to let you know.

––––––––

Text transcris. Publicare programata. Pentru ca sunt paranoica. La ce te asteptai?