M-am apucat sa scriu pentru a ma descarca. Am atatea ganduri si emotii in mine incat imi impun singura o stare de amorteala si de superficialitate pentru a nu ma lasa coplesita de ele. Asa ca scriu si desprind din mine, bucata cu bucata, fiecare gand si sentiment.

Candva voi sta sa recitesc si voi zambi la propria-mi idiotenie. Voi fi uitat totul pana atunci, pentru ca dupa ce astern totul pe hartie* imi pot permite sa uit totul lent, detaliu cu detaliu. Ca un desen frumos colorat caruia ii stergi contururile lasand in urma pete de culoare difuze, ce se amesteca timid. Stergand contururile dispare duritatea tabloului atat de bine definit candva si te minunezi de multitudinea de nuante de pe tavanul alb al camerei tale.

Si-ai o moaca de surprins

Chiar si-asa cand stai intins

Din pacate iti vin in minte versurile care te fac sa nu iti placa varianta in romana a melodiei… chit ca miercurea nu ai stare cand stai pe lada ta de bere pana nu o canta. In hol, in hol, in hol cu capul gol… Si totusi am mintea sfredelita de ganduri ce se invart ca titirezi betuti (hihi), dar judecand dupa multe actiuni intreprinse in ultimele luni… echo, echo, echo.

Pe de alta parte sunt multumita de evolutia mea pe mai multe planuri. In primul rand, inainte ma placeam. Acum ma iubesc! Da, sunt nesuferita cu mine insami, ma fortez pana la epuizare fizica sau psihica si imi complic existenta aiurea. Desigur, mereu am fost adepta a tough love, si am atat o latura masochista, cat si una sadica, pe care reusesc sa le impac foarte bine in relatia cu mine insami. Da, mai exista si momente de tandrete si clipe pasionale si multe altele. Ma completez perfect, sunt exact ceea ce imi doresc.

Si cum amicus est tamquam alter ego, cam aceleasi chestii (bune sau rele) le astept si de la cei din jur. Dar sa fim oglinzi imperfecte, creand un mirror hall de-a dreptul straniu. Dar ia uite cat semanam la detalii si cat de diferiti suntem per total!

Cat imi place mie expresia the devil is in the details! Pentru ca, in fond, detaliile sunt cele de la care ajungi sa nu te mai intelegi cu cineva. La inceput iti place persoana, in mare e ok, e de treaba. Apoi petreceti din ce in ce mai mult timp impreuna (fie vorba de o relatie amoroasa sau de simpla prietenie), va cunoasteti mai bine, va descoperiti toate chichitele si ajungi la un moment dat da te intrebi unde dracu’ ti-au fost mintile pana atunci.

Apoi, mai e si cazul in care detaliile sunt cele care te atrag la celalalt. Per total iti dai seama de defectele celuilalt, chiar din timp util. Si totusi detaliile sunt cele care te atrag, care te fac sa privesti defectele si sa iti soptesti zambind: si ce daca? it’s worth it. Si for all the wrong reasons (which are 0.5 in comparison to the good, yet small ones), you end up connecting with someone.

Si, in acelasi timp, chestiile marunte pe care tu ti le detesti pot placea cuiva pana la urma. Astfel, o pereche de ochi de o culoare pe care ceilalti nu stiu exact cum sa o numeasca poate sa ii atraga pe unii. La fel si faptul ca sunt inalta (desi asta numai detaliu nu e), la fel si zambetul cu strungareata si parul in culori ciudate si soldurile cam prea late si sanii relativ mici… pana si gropitele alea afurisite! Si pana la urma incepi si tu sa vezi farmecul acelor detalii. Incepi sa te indragostesti de tine insuti/insati si… devii narcisist(a). So, once again, the devil is in the details.

Sincer, aceasta e o replica pe care mi-as tatua-o. Nu prea sunt adepta (sau mai degraba fana a) tatuajelor cu scris/cuvinte, dar de replica asta nu cred ca m-as plictisi. Si as avea-o oarecum ascunsa, dar totusi vizibila, schitata intr-un mod cat mai stilizat. Ca sa fie tatuajul insusi un detaliu pentru a intregi replica.

Da, aparent in ultima vreme mi s-a cam pus pata pe tatuaje. Inca ma incanta ideea de a imi face un tatuaj cu un canar, pe umarul drept. Sa fie mereu acolo sa imi aminteasca de diverse momente si stari. In primul rand, de copilarie. Cand eram mica si imi petreceam toate vacantele (si mai tot restul timpului, de fapt) la bunici, aveam un canar care a crescut odata cu mine, pana a atins venerabila varsta de 9 anisori (ceea ce nu-i de colo pentru un canar captiv). L-am ingropat intr-o cutie de bijuterii din lemn sculptat, in gradina blocului, chiar sub geamul de la camera mea de la bunici.

Tot de copilarie imi aminteste canarul prin melodia Prea sus, de la Taxi. O asociez cu Mamaie, for the obvious reasons. Iar in clipul melodiei apare un canar la un moment dat. Si inainte sa invat titlul melodiei o stiam de melodia cu canarul.

Un alt motiv pentru care imi doresc canarul este expresia canary in a coal mine. Canarii sunt pasari foarte sensibile si in trecut erau folositi in minele de carbune. Atunci cand exista o scurgere de gaze, canarii erau afectati cu mult timp inaintea oamenilor si nu mai cantau. Oamenii sesizau din timp pericolul, putand sa isi salveze vietile la timp, in schimbul vietii bietului canar. Life for an actual canary in a coal mine could be described in three words – short but meaningful.  (De aici.)

De multe ori m-am simtit precum canarul. Confuza, cu soarta si fericirea in mana altcuiva, asteptand ca acea persoana sa decida daca e in interesul sau sau nu sa ma foloseasca in vreun fel sau altul.

Urmatorul motiv il reprezinta visul meu, cu canarul ce revine la viata si isi ia zborul spre inaltul cerului. E salvat de acel copil, cu pielea la fel de alba precum zapada din jurul sau, prin cateva soapte. The breath of life.

Cam acestea sunt motivele pentru care as alege canarul. Mai este si melodia de la Phoenix, de care mi-a amintit cineva intr-una dintre serile de miercuri, din Iron. Stiam melodia, ma si regasesc printre versuri, dar parca mi-as accepta cu seninatate esecurile inainte de a le intampina, enumerand acea melodie printre motive. Dar imi voi aminti de ea din cand in cand, mai mult ca sigur, imi dau seama de asta. Si va fi placut sa mi-o amintesc cantata de cineva drag.

As putea chiar sa unesc cele 2 idei legate de tatuaje, integrand the devil is in the details in imaginea canarului. Iar devil sa fie un detaliu, scris din conturul unor pene din aripile canarului. Dar mi-ar fi cam ciudat sa scrie pe mine devil si sa asociez ceva oarecum negativ cu o imagine destul de pozitiva, totusi… Pentru mine canarul e ceva de genul treasure the past, overcome the present, and hope for the best when it comes to the future. Si imi place la nebunie ideea, dupa cum am mai zis de multe-multe ori pana acum.

Si, din nou, ideea de tough love cu mine insami prin acest tatuaj. Pentru ca mi-as darui un cadou frumos, dar in acelasi timp ma va durea. Din nou, S&M. But hey, as long as both sides included in the relationship are ok with this, it’s all good.

––––

*Transcriere din ce am adunat cand nu aveam acces la blog, dar aveam chef de scris.