Exista zile in care sunt satula de tot ceea ce e man-made, in care ma enerveaza mobila din jurul meu prin duritatea-i imposibila, zile in care ma apasa hainele de pe mine, zile in care si o particula de fard mi-ar face fata imobila, stergandu-mi orice tentativa de zambet de pe buze.  In astfel de zile nu inteleg fardul excesiv si layering-ul hainelor, nu pricep de ce se poarta haine extrem de mulate si nu gasesc rostul sutienelor.

Si ma vreau undeva la munte, pe o pajiste cu iarba proaspata, cruda, inca plina de roua. Si vreau sa fiu intinsa pe iarba, complet dezbracata, sa simt fiecare fir de iarba pe pielea mea. Si iarba sa fie uda si rece ,dar soarele sa arda cu blandete. Sa imi simt parul incalzit de soare cum imi atinge umerii inca reci din cauza ierbii.

Sau sa fiu la mare. Sa fiu abia iesita din apa, sa simt cum soarele imi usuca trupul, lasand in urma doar sare. Si sa adie vantul, sa simt cum ma zgarie nisipul. Si sa aud marea, fiecare val spart facandu-ma sa tresar cu toata fiinta.

Sau sa ploua. Macar de ploaie am mai avut parte si in oras si m-am bucurat de fiecare picatura rece care ajungea pe un loc neacoperit de haine. Insa mi-e dor de o ploaie de vara care sa ma ude pana la piele. Mi-e dor sa aud tunete, sa vad copacii aplecandu-se zgomotos in bataia vantului, sa simt picaturi mari spargandu-se de trupul meu. Mi-e dor sa alerg prin ploaie cu parul siroind, sa simt greutatea hainelor ude la fiecare miscare, dar sa nu ma opresc din topait prin balti. Mi-e dor si de saruturi in ploaie.

Mi-e dor sa imi petrec o dupa-amiaza intreaga intinsa pe o banca, privind cum se unduieste o salcie deasupra capului meu, imbatata de culorile apusului.

Mi-e dor sa vad cerul plin de stele undeva departe de oras, sa fie luna plina si tot ce e in jurul meu sa fie acoperit de lumina stranie din astfel de nopti. Si sa fie o liniste asurzitoare.

Abia astept sfarsitul de saptamana. Vreau sa ma hranesc cu aer proaspat si sa ma imbat cu natura din juru-mi.

 

 

PS. Melodia nu are mare legatura cu continutul, are legatura cu titlul. E pur si simplu o stare creata de ritm, nu de versuri.