Mi-am inceput saptamana destul de urat, cu incurajari sa beau ca sa ma simt mai bine. Uneori sunt de acord cu hai sa ne prefacem ca totul e ok doar pentru cateva ore, dar eram constienta ca dupa acele cateva ore trebuia sa o iau de la zero din nou. Asa ca am mers acasa dupa job, mi-am stors gandurile si tristetea pana la epuizare si apoi am dormit.

[Uneori insist prea mult. De fapt de fiecare data cand imi place ceva sau cineva insist. Pentru ca e foarte usor sa gasesti chestii sau oameni care sa te atraga in mare, dar e greu sa descoperi chestii sau oameni la care sa te atraga detaliile.  Heh, hard to find, myeah. Anyway, as we know, the devil is in the details. Si demonul zise: / Nu te teme, / Sunt de nadejde, / Daca te imprietenesti cu mine. Well, at least I can’t say that I didn’t try. Poate am incercat prea mult, poate m-am bazat prea mult pe vorbe goale si pe gesturi facute din greseala. Live & learn.]

Marti m-am trezit pusa pe fapte mari si saptamana asta am reusit sa duc la bun sfarsit mai multe chestii incepute timid si lasate in asteptare. In timpul ramas liber in principal am dormit. Si in cel ramas am comunicat cu putini oameni, la fel ca si in saptamana precedenta. (M-au stresat la culme cei care se bagau in seama ca sa imi vorbeasca despre aceleasi si aceleasi chestii mereu. Da, desigur ca vreau sa despicam in 4 patrimea de fir despicat in 4 ieri.)

Highlight-urile au fost miercuri si vineri. Ok, si azi, dar azi eram prea nedormita sa ma bucur de tot. (M-am bucurat insa de somnul furat de pe la 10 pana pe la 12.)

Revenind, miercuri Iron, ca era miercuri. Si totusi a fost o altfel de miercuri, in care i-am ars si o coarda Almei (*happy pinkish girlie sound*).

Vineri mi-au mers la suflet cele 2 ore de dupa miezul noptii. (Bine. Era deci sambata.) Muream de foame, am cautat cu disperare un non-stop si am luat un midnight snack enorm pe o banca de aproape de Orizont. Am mers aiurea pe strazi si intr-un final am ajuns in Moghioros. Toata viata mea, 22 ani si ceva, am locuit in zona in care stau si acum. Pana vineri eu nu am mai prins niciodata momentul in care se umplea lacul. Am alergat spre teava, sa vad cata apa curge (ca se umple de la o singura teava tot lacul), am sarit in lac si am mers pe ciment urmarind linia apei care inainta ingrozitor de incet. Era liniste, adia vantul, dar suprafata apei era clara si nemiscata si totul, de la copaci si felinare pana la cer se oglindea perfect. M-am aplecat si mi-am intors capul ca sa vad apa ca realitate si realitatea ca imagine reflectata. M-am bucurat de momentele din lac ca un copil mic, razand la fiecare chestie si alergand ca bezmetica de colo-colo. Am gasit si broaste si am inceput sa ma joc cu ele, atingandu-le cu batul. (Nu, nu le-am afectat activitatea. Trust me.)

Anyway, all in all saptamana plina de schimbari. With a little bit of old and a little bit of new. Om trai si om vedea ce iese.

Ma duc sa dorm.

–––––

PS. Patrate si rotunde se refera la paranteze. Ca am folosit multe in post-ul asta.