In noaptea de vineri spre sambata (sau mai exact in orele de sambata dimineata spre sambata mai tarziu) am avut un vis care m-a tinut treaza cateva ore noaptea trecuta tot incercand sa imi dau seama de ce atunci cand mi-l amintesc ma face sa zambesc si in acelasi timp imi creeaza si un gol in stomac destul de nesuferit.

Cumva sunt constienta ca partea pe care mi-o amintesc este doar un fragment, dar nu sunt in stare sa imi amintesc si restul. Este iarna, pamantul e acoperit cu un strat proaspat de zapada. Este dimineata. (Nu e vreun semn ca ar fi dimineata, dar stiu eu cumva ca asa este.)  In fata, in departare, e un copac fara frunze. In stanga stiu ca e o poteca, din zapada bine batatorita, dar pe care nu exista urme de pasi. In dreapta este un gard din lemn vechi, cam darapanat.

In fata mea este un copil. Nu pot sa ii vad fata intreaga. Nu stiu daca e fata sau baiat. (S-ar putea foarte bine sa fie si o versiune mai mica a mea. Buzele la fel. Si manusi ca ale mele, doar ca pe masura sa.) In maini tine o pasare moarta, cu capul dat pe spate. Un canar, dar din cei colorati in culori triste. Copilul si-a apropiat pasarea de gura si nu stiu daca doar a tinut-o asa sau i-a si soptit ceva. Pasarea a revenit la viata, iar copilul a lasat-o sa zboare. Ultima chestie pe care mi-o amintesc din vis este canarul, in contralumina, dand din aripi in slow motion, cu fiecare mica pana din acestea conturata clar.

Stiu ca visul in sine nu e cine stie ce. But somehow it moved me. Si sunt curioasa ce inseamna. Atat de curioasa de m-am uitat si pe dream dictionaries. Yes, yes, they’re bullcrap. Si totusi toate elementele din vis, cautate separat, ma duc spre aceeasi idee…

In acelasi timp, visele au legatura cu dorintele si temerile, nu cu whatever’s in the future and other stuff like that.  Si de fapt nici interpretarile gasite nu au legatura cu viitorul, ci cu starea mea din prezent.

Si iata unul din punctele in care nu stiu ce vrea sa imi comunice creierasul.

 

Comentarii inchise. Nu am chef de analize ciudate sau intrebari poate incomode aici.  Pentru ca nu as evita sa ofer o replica si naiba stie la ce ajung. Daca aveti chef sa va exprimati gandurile, folositi mess-ul.