In weekend-ul anterior am avut aplicatia la Padina. Genial. Am coborat din tren in Sinaia, am mers cu telegondola (18 pt. camera 18) pana la 1400, pe jos pana la 2000 (cazut pe burta pe gheata, cateva crampe musculare la gambe), Varful cu Dor, coborat la Padina. Prima serie care ajunge pe lumina. (Nyaaa!) Am dormit la salvamont, am avut apa fiarta si caldura toata noaptea. Inviorarea la 6 dim, la lumina frontalei lu’ Bunicu’.  Intalnirea cu cei care au dormit la cabana Padina pe la 7 si ceva, urcat pana la Babele (“Nu mai pot, nu mai pot…”), then Piatra Arsa, spre 2000 prin culoar de avalansa si coborat pana in Sinaia pe jos, cand in picioare, cand pe fund, ultima bucata pe intuneric, la lumina catorva frontale si lanterne. Am stat in papuci roz in tren, la intoarcere.

Acasa, eram franta. M-am intins in pat cu capul atarnat la margine, ca sa imi usuc parul. But hey, the trip had its perks. Mi-am demonstrat ca pot mai mult decat cred… Si l-am luat pe Găbău la o chestie cu.. vreo 11 la 6…

Dupa 2 zile in care era ok sa urc sau sa cobor numai sa nu merg pe drum drept, ma pregateam ca vine miercuri, cu FolkFrate. Fuck, s-a inchis Iron… Si noi ce facem? Mergem sa vedem daca e asa, ca poate e o gluma… Dupa cursul de miercuri, ne-am adunat mai multi si am mers si am vazut ca era all locked up so am mers in Fire. Not the same thing…

Dar la 22.00 stiam ca se aduna unii in fata la Iron. Si ce-o fi o fi. Eh, a fost ceva frumos pana la urma, chit ca in alt loc. Dar s-a cantat, lumea s-a simtit bine si de miercurea care urmeaza totul revine la normal.

Joi… ne-am adunat la apartament cativa oameni si ne-am jucat chestii. Adica mima si baba oarba. La ultima mi-am luat-o urat. Cu usa peste mana, asa ca am antebratul vanat, pe toata lungimea sa. A venit si politia, am stat de vorba, a vazut ca eram cuminti. Pe la vreo 1 si ceva eu m-am dus si m-am intins in camera rosie, lipita de calorifer, cu o durere oribila de masea (iar mai iese un pic din maseaua de minte) si cu ceva draci. De dimineata ajutor la curatenie (multumeeesc!), toate bune si frumoase. Mai putin in cazul a doi oameni care nu au auzit de telefon pana acum, unul fiind mentionat mai sus ca urmand sa primeasca o palma… si al doilea nu stiu, ca s-ar putea sa ii placa palma.

La pranz dormeam. Apel dupa apel. Telefonul se blocheaza, cu apelul blocat pe ecran. Suna Serban la interfon, il cheama tata sus. Eu aud doar “Ce mai faci, Serban?”. Ma trezesc si sar din pat, il chem la mine in camera. “De ce-ai sunat la interfon? De ce-ai urcat?” Ma lamuresc si cu telefonul, dupa ce il deblochez vad si mesaje disperate de la Bogdan cu “trezeste-te!”. Anyway, ca sa fie all weird toata ziua, dupa ce am mers sa terminam curatenia la apt., ai mei ne-au chemat pe amandoi la masa. Si Serban si tata beau impreuna, schimba pareri etc. Si zic ca e weird pentru ca ai mei sunt all fine cu el, in timp ce ai lui ma cam considera the manipulative bitch, ca inca mai iesim impreuna dupa ce ne-am despartit.

Aaaanyway… ieri a fost sambata si sincer nu stiu ce am facut. Trebuia sa merg la sanius si mi-am bagat picioarele. In rest nu stiu…

Azi, teatru de improvizatie seara si mers acasa. Si ma uitam pe geamul autobuzului la atatea si atatea ferestre decorate cu beculete. Nu ma mai faceau sa zambesc ca in alti ani, chiar ma enervau. Dar sunt un semn al Craciunului. Ok, and what’s so special about that? About Christmas? Si am inceput sa vad toata latura comerciala si sa o tot analizez si cat am stat in statie la 41, dupa, uitandu-ma din cand in cand la politistii care masurau intersectia, dupa un accident.

And then, in 41, I met the Christmas Spirit. Era un baiat cam de vreo 20 de ani care canta colinde. Si le canta frumos, cu suflet, nu ca sa fie platit sa taca din gura. Si a cantat multe statii. Si la un moment dat m-am dus sa ii dau niste bani, pentru ca mi-a placut, pentru ca mi-a oferit putina liniste in ganduri, si asta faci si cand iti vin colindatorii la usa. Si el a raspuns, zambind:

“Nu, multumesc. Eu cant de placere, asa m-au invatat la casa de copii…”

Si de unde pana atunci lumea evita sa il priveasca, ca poate le cerea bani dupa or smth, au inceput sa se uite la el si sa se bucure de cantecele lui. Si am ramas zambind uimita in urma lui cand a coborat intr-o statie, continuandu-si drumul tot cantand. This made my day. Perhaps even my month.