Cu totii am avut ore de desen la un moment dat.  Am invatat despre culori primare, culori complementare, am facut planse doar in griuri colorate si asa mai departe. Si am invatat printre toate acele chestii si despre contrast, despre cat de usor este sa atragi atentia printr-un contrast puternic si cum unele sunt placute pentru ochi (sa zicem negru pe alb), iar altele prea obositoare dupa o vreme (gen alb pe verde intens).

In cazul unui text, scrisul cu o culoare inchisa pe un fond deschis il face usor de parcurs, literele se deslusesc usor, totul este clar…

Dar mai sunt si altfel de contraste. Cel mai greu este sa pricepi un contrast la oameni. De exemplu, unii oameni ma vad construita pe contraste. Eu zic doar ca acesta este un mod frumos de a spune ca sunt o ciudata care trece dintr-o stare in alta la doar cateva minute diferenta. Dar nu ma plang ca sunt asa. De fapt, si in alti oameni ma atrage acest aspect, aceasta discontinuitate in comportament si in simtiri, la urma urmei.

Pe de alta parte, sunt genul de om care se simte bine analizand si interpretand. La un om simplu, cu comportament „negru pe alb”, e foarte usor sa iti dai seama cum va reactiona, ce cuvinte ii vor iesi din gura, ce privire iti va arunca in diverse situatii. E trist, dar sunt multi oameni atat de simpli. Ceea ce face usoara analizarea lor si inserarea a catorva replici in conversatiile cu ei ca sa ii oripileze. Just for the fun of it.

Dar apoi mai sunt si cei „alb pe verde intens”. Obosesti incercand sa ii descifrezi, actiune usor masochista deja in astfel de cazuri. Dar uneori vrei sa ajungi la un rezultat, vrei sa pricepi de ce totul se petrece asa si nu altfel si de unde pana unde a ajuns verdele intens sa devina alb, mergand pe o pictura ton in ton. Si ajungi sa te intrebi daca nu esti tu „negru pe alb” atunci cand interactionezi cu un „alb pe verde intens” si daca totul este doar un joc de nuante si culori.

Se ajunge la un ceva-mai-colorat joc de sah. „Alb pe verde intens” va cunoaste mai mereu miscarile unui „alb pe verde mai putin intens”, ultimul devenind un fel de „negru pe alb” pentru primul. „Alb pe verde intens” stie despre adversar ca va face ce nu trebuie, stie ca desi incearca sa isi ascunda intentiile si sa isi evite unele miscari nu va reusi, dar mai ales stie ca ii poate face rau.

In relatiile cu alti oameni, de orice fel ar fi ele, unul va fi mereu mai puternic. Recunosc ca fiecare poate fi mai puternic intr-un anumit aspect, dar overall, unul din doi va fi mai puternic. Egalitatea o consider rara. Egalitatea apare de cele mai multe ori cand este oferita de cel mai puternic adversarului. Fiecare om, interactionand cu altii, va fi si primul, dar si ultimul. Va avea posibilitatea sa il ia de mana pe adversar si sa il aduca la nivelul sau, dar va trebui si sa astepte sa i se intinda mana de catre altii. (Oricine zice ca poti fi cel mai puternic dintre toti este idiot. In primul rand e greu sa te masori cu toti, chiar si mergand pe ideea de six degrees of separation. In al doilea rand, cand evoluezi tu, evolueaza si altii. In al treilea rand, esti mai puternic decat tine? Mereu e loc de mai bine, perfectiunea  e ceva la care poti doar sa tinzi si ar fi trist sa o poti atinge. Si asa mai departe.)

Fiecare isi cunoaste avantajele si dezavantajele mai bine decat i le stiu cei din jur. E bine cand un om e in stare sa isi asume si partile rele si sa spuna deschis „uite eu sunt asa si pe dincolo”. E rau cand se descrie prea mult utilizandu-le pe acestea din urma. Poate sunt prea optimista cand spun ca fiecare are si parti bune. Se pot ascunde si etala in momente rare, dar ele exista.

 

Vreau sa joc. Imi stii miscarile. Ma avertizezi sa nu, dar la un moment dat stim amandoi ca voi face acele miscari. Stii si stiu si eu ca imi poti face rau. Dar oricine iti poate face rau, la urma urmei… daca il lasi.

Asa ca daca tot e sa joc, lasa-ma sa joc fara reguli.  Si daca e sa imi capturezi piese, pot doar sa sper sa capturez si eu macar cateva, daca nu tot acelasi numar. Si daca tot e sa ajung ranita la sfarsit, de ce sa nu fie de mana ta?

Eu vreau sa joc. Sunt probabil un adversar mai slab, dar te provoc.