Ma mai uit pe facebook din cand in cand si ma uimeste cat de usor trec unii oameni (si tipi si tipe; eu cred in egalitatea intre sexe si atunci cand nu este doar in avantajul tipelor) isi schimba de pe o zi pe alta statusul de la single la in a relationship la in a relationship and it’s complicated. Si sar asa din relatie in relatie, la doar cateva zile departare. Ce fel de relatii sunt alea? Cat de inconstient sa fii sa spui ca un aproape de nimic e o relatie? Mai ales ca ai o varsta deja, nu ne mai jucam cu intrebari de genul „vrei sa fii prietena mea?”…

Cat de mult te poti oferi in doar cateva ore? Ok, cat de mult te poti oferi emotional in doar cateva ore? Cat de mult il poti sti pe celalalt? Cat de mult iti doresti sa te implici dupa doar cateva ore? Cateva ore nu inseamna nimic. Cateva ore pot fi doar iluzii de ceva, cu care unii se imbata din frica sau din neputinta sau din lipsa de dorinta de altceva. Cateva ore… repetate de cateva ori… pot reprezenta o speranta de un ceva, dar nu o relatie.  Relatiile nu sunt de cateva ore, nu sunt de cateva zile, nu sunt nici macar de o saptamana sau doua. Relatiile cer timp. Pana si pentru a iti face un amic ai nevoie de timp sa il cunosti pe celalalt, sa capatati incredere unul in altul… o relatie in care speri intr-o zi sa apara iubirea e si mai greu de cladit.

Pe mine cuvantul relatie ma inspaimanta in acest moment. Pentru ca stiu ce inseamna. Pentru ca stiu cat trebuie sa ofer de la mine si din mine. Pentru ca stiu cum este sa iubesti si sa fii iubit(a). Pentru ca stiu cum este sa iti visezi intreg viitorul cu cineva. Pentru ca stiu cum este cand la un moment dat nu mai visezi in doi si lumea ta se rezuma iar  doar la tine, in timp ce totul in jurul tau isi are pereche. Pentru ca stiu cata durere am provocat, la randu-mi.

Iluziile sunt bune, dar realitatea e prea brusca dupa. Iluziile nu-mi tin de cald, nu ma fac mai fericita dupa. Oricate promisiuni contin unele iluzii, promisiuni care ar fi contat acum cateva luni… raman iluzii. Pentru ca m-am saturat de cuvinte. Eu, care mereu zambeam la niste nimicuri spuse frumos si adormeam mai usor doar pentru ca mi se spunea „te iubesc” in fiecare seara, m-am saturat de cuvinte. Am auzit prea des „o sa…” si „voi…” si „vom…”  si „acum e altfel” si „m-am schimbat” din partea prea multor oameni (nu neaparat significant others, ca sa le zic asa) ca sa imi mai pese de simple cuvinte.  Si la fel de goale mi se par acele complimente venite prea des in ultima vreme: cuvinte frumoase ce pot fi alaturate oricarui chip… alea nu mai inseamna nimic. Asa ca de ceva timp I’m asking the world to prove me wrong.

Si totusi nu sper la nimic. Adica da, vreau in viitorul apropiat un ceva, nu o relatie… ca suna prea mult fata de cat sunt eu in stare acum. Vreau un ceva care sa tinda la o relatie intr-o zi cu soare. Fara doua dimineti, ca zilele alea sunt mai rare…

Candva mi se parea urat sa nu speri la nimic, pentru ca asa vei evita dezamagirile. In ultima vreme asta am facut, neintentionat. Doar ca ma astept la ce e mai rau.

… and paste:

Mirela: vreau sa simt eu ceva iar
Mirela: nu imi pasa pentru cine
Mirela: vreau doar sa simt eu ceva
Mirela: si nu mai pot

Mirela: i expect only the worst
Mirela: not that smbd will care, not that i will be noticed, not that i will be seen as something worth to be desired for more than just sex
Mirela: i just feel that all that is untouchable for me
Mirela: and i expect everything to work against me
Mirela: that’s why i scream i want to be proven wrong
Mirela: in a way, i want to be proved wrong about myself
Mirela: about the me not feeling anything part

So please. Pay more respect to the meaning of a relationship and stop acting like it’s something easy or worthless. Pentru ca daca este asa de usor de  intrat in si de iesit dintr-o relatie, you’re doing it wrong.

PS. Si acum am o curiozitate: toti cei care treceti direct de la single la it’s complicated… de ce? e mai interesant? sau inca nu e clar daca si celalalt vede ceva-ul vostru ca pe o relatie?