Nu vorbesc cu multi despre chestiile care ma supara cu adevarat, despre chestiile care ma macina si ma fac sa prefer sa dorm 16 ore in loc sa le infrunt. Nu imi place sa apar drept slaba, fragila, in ochii celor in care inca nu am destula incredere sa apar asa si ma refer atat din punct de vedere fizic, cat si psihic. It just so happens ca uneori cele doua aspecte se impletesc si I have to open up pentru ca e deja cam mult. And you take a leap of something. Not of faith, ca you already know the person you open up to… usually. So… stii cam ce reactie va avea, stii ce o sa iti spuna et cetera.

Si apoi mai sunt momente in care the opening up duce la altceva. Desi nu ii ceri celeilalte persoane nimic, nu ii ceri sa iti fie alaturi… te trezesti ca vrea sa iti fie. Chiar daca tu nu prea meriti.

De dimineata am gasit un off pe messenger:

m-am gandit ca daca vrei pot sa merg eu cu tine la doctor for a check-up … adica … best case scenario iti zice ca nu ai nimic si ca you should do this and that to keep it from hurting…. worst case scenario iti zice ca e urgenta treaba si you should get internata… si if that’s the case then you should… another somewhat in the middle case ar fi sa spuna ca trebuie observata or smth si atunci poti sa zici ca daca nu e o urgenta atunci nu are rost sa te interneze ca esti deja intr-o situatie complicata cu bunicii…. si macar asa stii daca ai ceva sau nu… si asa nu iti alarmezi parintii degeaba…  anyway hai ca i have to go to work … bbye mai vorbim

So… this was unexpected and made me feel all „aawwww” and stuff. Si acum pe scurt, ca going into more detail would be weird:

  • Durerea => apendice. Si pentru o persoana care a petrecut doar 1 noapte in spital in toata viata ei si a scapat la limita de operatie (cea de apendicita; gen 9000 leucocite era limita… si atat am avut eu) it’s a scary perspective.
  • Nu pot sa ma duc in spital pentru ca ambii bunici sunt mai tot timpul cu spitalul si e destul pentru ai mei, in special pentru mama ca sunt parintii ei. Si nu pot vorbi despre asta cu doctorul, desi e si doctorul  care se ocupa si de operatia/operatiile lui Dada (din cate stiu eu). A propos, e foarte tare tipul, a stat, mi-a explicat si nu s-a repezit sa ma intepe pentru operatie, m-a ascultat si m-a tinut pe antibiotice vreo 24 ore si I got better. Dl. dr. Paun, de la Floreasca. Si nu e nici genul care sa lucreze pe bani sau cadouri, face chiar urat la ele. So merita laude. Blonda care e like his bitch (nu stiu ce pozitie avea pe acolo in spital) nu merita laude ca a uitat sa imi scrie reteta si am stat o saptamana fara antibiotice dupa, ceea ce ma putea aduce inapoi in spital. So boo, you… blonde!
  • Nu ma duc la doctor! Mi-a zis ce ma asteapta next time it starts hurting, so pana nu ajung iar la tinut de chestii ca sa ma ridic din pat (prin chestii intelegand si propriu-mi picior) nu mai dau pe acolo de dragul meu.

… dar apreciez foarte mult gestul si intentia. Autorul off-ului este Serban. So… thank you, Mr. Am simtit nevoia sa te laud ca you did something special without me asking for it. Da, termin asa… intr-o nota mai bitchy, sa nu te crezi prea bun.

Ps. I do open up to more people about an issue, dupa ce I open up to one person. It’s easier. Dar no publishing on facebook for this one. Not that thrilled about the me=weak part.

  • m-am gandit ca daca vrei pot sa merg eu cu tine la doctor for a checkup … adica … best case scenario iti zice ca nu ai nimic si ca u should do this and that to keep it from hurting…. worst case scenario iti zice ca e urgenta treaba si u should get internata… si if that’s the case then u should… another somewhat in the middle case ar fi sa zica ca trebuie observata or smth si atunci poti sa zici ca daca nu e o urgenta atunci nu are rost sa te interneze ca esti deja intr-o situatie complicata cu bunicii….

  • 13:37

    si macar asa stii daca ai ceva sau nu… si asa nu iti alarmezi parintii degeaba…

  • 13:37

    anyway hai ca i have to go to work … bbye mai vorbim