La multi ani si tot ce iti doresti, pentru ca meriti!

 

Si acum… sa scriem. Nu stiam exact ce si cum sa iti fac ce mi-ai cerut pentru ziua si cu atat mai putin nu stiam cand. Asa ca m-am pus pe scris si am programat post-ul sa apara de ziua ta. Ca sa am timp sa adun chestii, sa uit cat mai putine.

 

Tin minte ca… imi pareai nesuferita la inceput! Dar stai linistita, asa mi-au parut la inceput toate prietenele mele bune… Si nah, am facut cunostinta cu tine si am inceput sa vorbesc cu tine doar pentru ca erai „hermanita” lui Liviu. Pff, la inceput spume, ca se intelegea bine cu tine, ca ce naiba vorbeste mai mult cu tine, desi Liviu era doar o idee pe atunci pentru mine. Dar m-am linistit, tu erai cu Adi al tau. Si in curand amandoua am inceput sa suspinam din cauza departarii de ei doi (fiecare de al ei).

Si am inceput sa vorbim. Am inceput sa (ne) plangem in duet si mereu s-a pastrat de-a lungul anilor ideea de imagine in oglinda a celeilalte. Situatii diferite, cu elemente comune, dar cu trairi aproape la fel. Si de aici conversatiile cu „si uite ma cum e…” „da, stiu, asa am patit si eu si….”

Si… intr-o zi ai venit in Romania. Eram deja cu Serban si stiam fiecare cate ceva despre prietenul celeilalte.

Bai… hai sa ne vedem la Eroilor, ca acolo e usor de ajuns, e loc sa ne recunoastem si putem sa ne indreptam in mai multe locuri. Si stai tu Mirela cu Serban cu tot pe marginea metroului 1 ora dupa astia doi. Nu ati sughitat? Booon… Si dupa vreo ora, hai sa ne vedem la Plaza, mai repede ajungem. Si voi coborati la Lujerului.

Telefon:

In ce parte e Plaza?

In aia cu luminile si sigla…

Noi muream de foame deja, ne-am dus la KFC. Veniti si voi.

Vaaaai, ce mica esti!

Vaaaai, ce inalta esti!

Si stam la o masa pe acolo, vorbim de una si de alta. Ma duce Serban acasa, revine dupa voi si plecati cu totii intr-o directie.

Eh, dupa ce ai venit in Bucuresti si ai ramas in Bucuresti ne-am vazut mai des. Fie cu Darkerii, fie te-am adus la colorat si decupat, fie baut la Apartament, fie am venit la tine la serviciu, fie am fugit de cainele tau pe la tine pe-acasa… Si intr-o zi te-ai dus iar. Si te-ai dus de tot. Si aflu a doua zi. Da-o naibii, vroiam sa te mai vad o data macar… sa imi dai cartea inapoi, ca altfel mie nu-mi esti draga deloc, abia asteptam sa pleci!

De cand esti in Spania, hai cu o cafea de dimineata, noptile pierdute pe mess, sfaturi, barfe, vise si aberatii. Uuh, si emisiuni ciudatele vazute impreuna, multumita „watch with me”-ului de la mess. Si multe „hai, nu mai scrii ceva nou pe blog?”

Sper sa ne vedem iar, one fine day. Pana atunci, sa revenim la tema zilei: LA MULTI AAANI!