Oare dragostea chiar dureaza 3 ani? 3 ani inseamna mult, inseamna zi scursa dupa zi, zambet dupa zambet si oftat dupa oftat… Bune si rele, le descoperi pe toate, sau macar o mare parte dintre ele, in 3 ani de zile. Un an le poti suporta aproape oricui (sau cel putin asa sustine I.), 2 ani inseamna ca… inseamna ceva, iar 3 ani deja il picteaza pe celalalt drept o parte din tine…

Si daca acea parte din tine devine doar un apendice? Un ceva pe care il ai acolo, un ceva cu care te-ai obisnuit ca facand parte din fiinta ta… Un ceva a carui existenta nu iti pare o minune, ci doar exista ca asa trebuie sau exista pur si simplu doar pentru ca exista. Si atat.

Apendicele e ceva care exista si a sa existenta nu deranjeaza. E acolo mai degraba sa iti tina de cald. Dar trebuie scos cand incepe sa iti faca rau, cand faptul ca e parte din tine este tocmai ceea ce doare mai rau.

Apendicele meu are un nume. Ma refer la apendicele sentimental (pentru care sunt sigura ca in ultimele luni am devenit si eu un apendice la randu-mi). Dar are ceva in comun cu apendicele meu anatomic: la un pas de operatie m-am oprit, stiind ca data viitoare, cand chiar va trebui sa ma operez, totul va durea mai rau si imi va fi si mai greu.

Si de ce nu il… tai mai repede? Tocmai pentru ca au fost 3 ani. Si mi-e greu sa nu vad partile bune, mi-e greu sa uit cum visam la viitor, cum ne vedeam impreuna si peste ani si ani… Si totusi aceste idei, ganduri, vise mi-au fost sterse cu un burete plin de… nu de lacrimi, nu plang din cauza lui… un burete plin de… nimic, de gol, atunci cand m-a dezamagit. Mi-e rau pentru ca simt ca imi fac rau atunci cand ma port frumos cu el. Fiecare gest si cuvant frumos intreptat catre el este in acelasi timp un ac lung intreptat inspre mine. And I become my own Voodoo doll…

Si mai sunt zile in care pur si simplu vreau sa uit de tot ce a fost si tot ce a facut, zile in care vreau sa fim acelasi Noi, fara asteptari, fara dezamagiri. Doar noi. Doar pentru atunci.

Si sunt iar in parc, simtind adierea vantului intr-o seara racoroasa de vara, privind salcia de deasupra mea dansand. Dar este doar un „atunci”, doar un scurt moment de uitare.

In rest sunt rece, uneori as zice chiar… rea. Dar nu renunt inca pentru ca…