Mi-am dat seama ca nu sunt genul de fata care sa fie mereu ca scoasa din cutie… si nici nu voi fi… Stateam azi in autobuz si ma uitam la una asa, cu manichiura facuta cu nu stiu ce model complicat, cu parul perfect drept, cu vesta  cu blanita… vorbind la telefon…

Si apoi uitandu-ma la mine… Cu o punga de sticksuri cu susan intre picioare, cu castile in urechi si jucand Music Trivia pe iPod… par ciufulit… picioarele inca fleasca de la ploaia de inainte de facultate… geaca fara  blanita (nu mi-ar fi rusine! ) … Si ma gandeam ca de multe ori vroiam sa fiu ca fata aceea, de dragul celorlalti si a narcisismului din mine mai mult… Dar totusi, asa varza cum probabil eram, ma simteam al naibii de bine si de libera in pielea mea…

Si mi-am dat seama ca imi place SPE pe bune… Adica desi am dat la facultatea de stiinte politice mai mult de gura lui tata, ma simt bine acolo… Imi place mult sa aflu chestii citind ce ni se da pentru acasa… Imi plac si oamenii de acolo… Ca nu sunt asa uptight/fitosi ca la ASE, ci mai sui, asa ca mine…

De la ASE apreciez 2 persoane cu care oricum nu am prea mare tangenta. Au acelasi stil mai normal si nu sunt ca ceilalti colegi. Am una care isi asorteaza ramele de la ochelari cu hainele…

Si nu stiu acuma de ce unii oameni au astfel de atitudini si de ce exagereaza cu accesoriile si cu machiajul cand se duc la scoala… Dar ma rog, sunt aseiste, nu? Oricum, ele fiind asa ma fac pe mine sa ma simt mai bine… Pentru ca nu ma incadrez in tiparul lor decupat cu foarfeca perfectiunii.

Poate cea mai buna chestie este ca, spre deosebire de altii, imi permit sa fiu eu, pentru ca sunt iubita cu defecte si calitati, cu totul! Si nu ma refer doar la iubiti… Pe cei pe care ii simt prieteni adevarati nu simt ca trebuie sa ma dau peste cap sa ii impresionez… Si nu din cauza ca mi-ar fi ei prieteni, ci pentru ca avem firi asemanatoare poate…