
In sfarsit am mers la strand. Cu cateva dificultati de plecat de acasa, motiv pentru care l-am chemat pe izbit sus, pana ma lasa tata sa plec.
Ma rog, plecam. In fata scarii dam nas in nas cu o vecina, care se uita cam ciudat la mine cand o salut (totusi, imi raspunde, nu ca baba mentionata intr-un articol anterior). Nu ma prind decat dupa cateva secunde ca daca ies din bloc cu prietenu’ la ora 8 si ceva dimineata cei care ne vad isi imagineaza ca ne-am trezit impreuna. This was a walk of shame I didn’t even deserve!
Anyway, luam Pepsi, mergem pana la Crangasi, ne ducem la Plus, luam briose si in sfarsit intram la strand. Eram doar noi si inca vreo 2 huhurezi pe la 9, ca era usor noros… Am papat o briosa (ca sa vedeti ce blonda pot fi: in statia lui 41 ma uit in gol si imi amintesc ca uitasem sa mananc de dimineata! => am dormit doar 2 ore… ) si tzop in apa.
Apa buna, nu era aglomeratie, nu sareau bezmetici de pe mal. Ne-am balacit mult timp impreuna, eu inca incercand sa ma scufund si nereusind. Am mai iesit, am mai papat o briosa, am mai stat la soare si iar in apa.
Pe la pranz l-am trimis pe izbi sa ia ceva de papica, timp in care eu citeam si aveam grija sa imi stea sanii cum trebe’ in sutien cand eram intinsa pe o parte. (Mentionez ca eram la umbra si ca nu eram o tipa care sta sa se bronzeze pe toate partile, ca nu’s pui la rotisor.) Nu stiu de ce azi ii inghesuiam in sutien, ca de obicei stau bine-merci… Ma rog, inca unul dintre misterele lumii…
Imediat dupa ce am papat nu ne-am tinut de faza ca “nu e voie sa inoti o ora dupa masa” si ne-am aruncat in apa. Piscina mare fiind in renovare, iar eu fiind inalta, cand am sarit in piscina de 1.30 m am ajuns ghemuita pe fundul ei si apoi in genunchi, moment in care m-am ales cu o julitura usoara…
Pleosc, pleosc prin apa, din cand in cand cate un baldabac pe sub apa pana nu imi mai simteam degetele de la maini de frig (oricat de calda ar fi apa, dupa o vreme mi se face frig). Iesim, stam iar sub umbreluta, mi se face rau si plecam acasa…
Chit ca mi-a fost rau, a meritat, a fost superb mai ales de dimineata cand era putina lume si era liniste. Apa nu era agitata de cei care in mod normal sareau de pe margine, auzeai fiecare clipocit aparut la fiecare miscare facuta. Am beneficiat de pupici in apa, trupul ud mi-a fost imbratisat cu drag si am fost purtata usurel ba in brate, ba in spate, ba pe umeri de colo-colo prin tot bazinul de catre izbit.
A fost extrem de placut sa stau intr-o oaza de liniste, chiar si pentru scurt timp, in acum-deja-prea-galagiosul Bucuresti.