Trebuia sa fiu pe stop de pe 9 August. Dar mi-a intarziat. Mi-a mai intarziat si in alte dati, dar a fost ok. Eram la fel de crispata ca acum, dar de data aceasta am un motiv sa fiu crispata, chiar daca ne-am protejat…
Nu stiu daca am ramas sau nu insarcinata. Stiu doar ca nu mi s-au intarit sanii, cum mi se intaresc de obicei in ultimele zile inainte de a fo pe stop. Si totusi nici luna trecuta nu mi s-au mai intarit. O fi din cauza ca e vara si ca stau mai lasati de la caldura, naiba stie…
Mai stiu si ca ma dor ovarele destul de rau din cand in cand, asa cum ma dor cu cateva minute inainte sa imi vina. Si cand ma duc la baie din pacate gasesc chiloteii la fel de curati. Am ajuns sa visez la clipa in care ma voi pata de sange, sper sa ma trezesc maine si sa gasesc asternutul pictat in rosu…
Trebuie sa astept pana luni pentru a putea face un test de sarcina, adica pentru a fi sigura ca iese rezultatul cat mai corect. Pana atunci nu stiu ce sa mai fac. Am mers si la biserica sa ma rog sa nu fiu insarcinata. Nu pot sa am un copil, as avorta si nu vreau sa traiesc toata viata simtindu-ma o ucigasa. Acum ceva timp ma gandeam ca daca e sa raman insarcinata decat sa avortez ma sinucid. Asa, nu as trai cu constiinta patata si oricum as ajunge in iad, ca as fi omorat copilul… Dar din pacate a inceput sa imi placa prea mult viata pentru a renunta la ea.
De avortat vreau sa avortez pana in 8 saptamani, daca este cazul. Pentru ca e mai putin riscant mai devreme si nu ar trebui sa vad un puzzle de carne pe o tavita. M-am interesat si de clinica, de pret. Nu stiu insa daca va fi cazul sa fiu internata sau nu. In niciun caz nu vreau sa vorbesc cu ai mei despre aceasta problema. Este problema mea si a iubitului meu si noi o vom rezolva. Daca e sa fiu internata pot face sa coincida perioada cu cea in care plecam la munte… Si oricum ar fi bine dupa aceea sa stau cu el asa ca daca nu trebuie sa ma interneze poate plecam oricum la munte in ziua respectiva sau a 2a zi…
Desi mi-am planuit totul mi-e frica. Mi-e groaza de posibilitatea de a fi insarcinata. Nu ar trebui sa pateasca asa ceva primul meu copil. Nu asa mi-am imaginat ca ar pati… Un copil trebuie sa apara din dragoste, intr-un mediu adecvat, in care sa ii poti oferi anumite conditii (nu doar strictul necesar, ceva mai mult), iar parintii trebuie sa fie pregatiti sa devina parinti.
Ne-om iubi noi, dar nici unul dintre noi nu este pregatit sa avem un copil impreuna, cu atat mai putin sa il crestem. Avem facultati de terminat, avem de gasit locuri de munca in care sa ne afirmam si sa dobandim un anumit statut profesional si material (ok, in cazul meu cel putin). Si oricum, nici nu e garantat ca noi am avea un viitor impreuna. Nu ar fi corect sa ne legam unul de altul printr-un copil. Chiar daca am avea conditiile nu ar fi corect ca intr-o relatie doar copilul sa ii uneasca pe cei doi.
Nu pot avea un copil pana la vreo 25 de ani. O sa fiu egoista si o sa spun adevarul: nu e planificat inainte de 25 de ani! Nu intra inainte de 25 de ani in visul meu din copilarie! Nu poate fi in viata mea…
Acum, nu stiu de ce nu am fost mai atenta atunci… Nu stiu de ce a 2a zi nu am luat pilula de urgenta… Am impresia ca mi-a sugerat, dar oricum, in oraselul de munte in care eram nu cred ca aveau asa ceva. In fond, acolo nici nu au auzit de sosuri de spaghetti la borcan… Nici macar de paste Barilla…
Oricum, e tarziu deja… Si o sa mai scriu pe aici cand aflu ce e de facut…
..hei…exista si alte solutii…si variante…avortul nu e niciodata solutia…exista riscuri foarte mari chiar din punct de vedere fizic(chiar daca medicul nu ti-a spus despre ele…) si riscuri de natura psihica….eu lucrez cu femei care au facut avorturi si crede-ma…sunt traumatizate ani intregi! te rog mult contacteaza-ma sa stam de vorba! Adresa pe care imi poti scrie e herehope@gmail.com !